Autour de la Bhagavat Gita

A venit ora mea obisnuita de cugetari (nu ca restul zilei asi fi fara ganduri, n-am eu norocul asta:) ), iar in seara asta ele circula in jurul acestui text incredibil: Bhagavad Gita sau "Cantecul Preafericitului". Nu pot sa ma intreb cum anume a fost dat lumii... cine a putut sa compuna asa ceva? Traditia spune ca este un text revelat: m-ai ca asi crede-o. E unul dintre acele texte care aduc o caramida in plus la edificiul fiintei umane.

Rasfoiam o traducere a lui impreuna cu comentariul lui Abhinavagupta, si am dat peste urmatorul pasaj (capitolul 7 śloka 3):

Manuṣyāṇāṃ sahastreṣu kaścidyatati siddhye

Yatatāmapi siddhānāṃ kaścinmāṃ vetti tattvataḥ

"Among thousands of men only a few strive to attain perfection, and of those who strive and succeed, only a few know Me in truth."

"Me" in text este Kṛṣṇa, insa pentru Abhinavagupta el reprezinta Fiinta Suprema si nu vreo anume zeitate sectara. De altfel e foarte interesant de vazut cum Abhinavagupta, un sivaist, se apuca sa comenteze un text visnuit, si nu numai ca il comenteaza, dar il considera ca facand parte din textele de baza ale sivaismului kashmirian non-dualist! Asta arata -printre altele- tocmai ce spuneam mai sus, adica faptul ca nu suntem in hinduismul sectar.

Comentariul sau zice asa:
"Not all human beings are fit for the attainment of the highest reality, i.e. jñāna (cunoastere) and vijñāna. With this verse, the Lord makes it clear that one should make a serious effort to attain jñāna and vijñāna because they are not easy to attain."

Va aduceti poate aminte de postingul despre ignoranta in care spuneam ca pentru sivaismul non-dualist numai cunoasterea duce la eliberare (prin gratia divina - alt posting). Despre asta e vorba aici.
Insa citatul asta m-a dus cu gandul la primul capitol din Tantrāloka in care Abhinavagupta spune o chestie foarte interesanta legata de vidhi, injunctie (sau cum i-o spune in romana) si care mi se pare ca explica mai bine fraza citata. Injunctia este un soi de ordin, de invocatie pronuntata la inceputul cultului vedic sau al diferitelor culte destinate zeitatilor tantrice si care are menirea de a face sa advina actiunea sacrificiala. Cu alte cuvinte ea este performativa. Dar, argumenteaza Abhinavagupta, nu e deloc nevoie de aceasta invocatie daca adoratia este adresata Constiintei, "Eu-lui" absolut, pentur ca in realitate Constiinta este sacrificantul si sacrificiul. (totul este Constiinta)
Abhinavagupta spune ca din punct de vedere al Realitatii, orice cult destinat unei zeitati se adreseaza de fapt Fiintei Supreme pentru ca nimic un exista ca fiind separat de ea. Insa zeitatile respective fac parte din planul manifestarii chiar daca se aflta pe niveluri subtile. Abhinavagupta spune ca poti foarte bine accede la puteri supranaturale sau alte nebunii prin genul asta de cult, insa atrage atentia ca atata timp cat invoci fiinta suprema sub o forma (oricare ar fi ea) -deci ceva limitat - , si rezultatul va fi limitat: adeptul nu va ajunge sa realizeze identitatea sa cu Divinul, "scopul" principal al omului in aceasta traditie. Un alt citat din BhG spune ceva de genul "Cei care nu Ma cunosc in realitatea Mea, se departeaza de mine".
Nu vreau sa fac pe Gica contra, dar o astfel de explicatie mi se pare mult mai de bun simt decat porunca din Legile lui Moise in care ti se ordona sa nu-ti faci chip cioplit ca-i vai de mama ta si gata.

Magique...

Am gasit un documentar excelent pe youtube, in 10 parti, despre Kashmir.

Multe teme sunt abordate: monumente, viermi de matase, safran, ceaiul kashmirian, boats, pipa, Shalimar (Garden of Love), materiale/ shaluri, vopsire, patterns, papier maché, design, carpet weavers, covoare.
Absolut magnific, ca sa nu mai vorbesc de peisaje.

Despre ignoranta si ceai

In Sivaismul Kashmirian ignoranta sta la baza limitarii fintei umane. Insa ea este o composanta ontologica: sigur, din cauza ei suferim, din cauza ei nu vedem cine suntem cu adevarat si tot ce decurge de aici, insa este si conditia sine qua non pentru ca noi sa existam (cand spun "noi", nu ma refer doar la noi oamenii, ci la creatie in diversitatea ei cu absolut tot ce cuprinde ea, stiute sau nestiute, planuri subtile sau grosiere). Insa Creatia nu este sadica, ea pune la dispozitia omului si posibilitatea cunoasterii, singura care poate anula efectul ignorantei.

Stateam si ma gandeam, de ce s-ar uita Fiinta Suprema pe ea insasi (cum spun kashmirienii) ca sa ne creeze pe noi (aici luat la sensul restans)? Why bother? In secunda urmatoare am vazut ceaiul meu verde japonez minunat care ma accompagnaza noptile (daca tot nu pot dormi, macar sa lucrez, iar pentru asta am nevoie de o minte cat mai limpede cu putinta, de unde rolul ceaiului), si mi-am spus ca totusi exista pe lumea asta niste lucruri magnifice care merita sa existe. Rolul omului pana la urma este de a se bucura de jocul acesta al diversitatii, de a se minuna in fata lui si nimic mai mult! Cu alte cuvinte, daca am rasarit pe lumea asta nu a fost pentru nimic altceva decat pentru a ma bucura de un ceai bun! :) (luat ca figura metonimica).
Da, dar CUM anume faci asta cu adevarat... aici se complica povestea. Si ar trebui sa fie atat de simplu.

Super Brain Yoga

:)
daca ajuta, de ce nu?
But what's with the title?!

Sanskrita : surse

Aici.

Inouï Inuits!

O stare ceva mai efervescenta ma face sa ma scol in dimineatza aceasta ceva mai devreme decat de obicei: proiectia unor multiple activitati menite sa-mi umple bine ziua si sa o faca "semnificativa".

Bineinteles ca a iesit cu totul altceva, si trebuie sa spun ca bine-mi pare.:)

In cautarea unei anumite surse bibliografice, un gand imi da tarcoale, si anume, sa verific in ce stadiu se mai afla noua Biblioteca Universitara a Limbilor si Civilizatiilor (care va fi finalizata in 2011) dar din cauza careia, institutiile (care-i vor dona fondurile -gen INALCO, EFEO...) incep sa impacheteze.
Ei bine, pe site dau de anuntul ciclurilor de conferinte lunare organizate de BULAC, si raman surprinsa sa vad o inregistrare online, La Parole inuit (Inuitii reprezinta o populatie/ii care traieste/sc in Alaska, Arcticul Canadian si Groelanda).
Am dat pe play ca sa vad ce si cum, si nu am mai reusit sa ma desprind de ea! Michèle Terrien este absolut magnifica.
Asa cum indica numele, in conferinta e vorba despre conceptia asupra cuvantului, a vorbirii la populatiile inuite (populatii care pana in anii '50 aveau o cultura exclusiv orala -bineinteles ca ne-am bagat noi occidentalii picioarele prafuite in universul lor inzapezit sa-i crestinam, sa-i invatam ce trebuie sa faca, in cine si in ce fel sa creada si altele de genul asta - lucruri care au avut efecte devastatoare: vezi mai jos).
Implicatiile pe care le are aceasta tema sunt absolut fascinante. Am scos niste idei razlete, dar conferinta merita ascultata in totalitate:

-suicidul este legat de faptul de a nu povestii visele si o gestiune proasta a cuvantului;
-visele sunt cuvinte silentioase;
-gandirea este teritoriul veritabil al interioritatii, ea nu trebuie exhibata (e foarte nasol perceput faptul de a incerca sa extragi o confidenta, sau de a manipula, impune propria ta viziune asupra celuilalt);
-isi incep discursul in general expunand faptul ca sunt constineti ca au o vizioune limitata a realitatii;
-visele trebuies impartasite asa cum impartasesti mancarea (suntem intr-o comunitate de vanatori);
-problemele tinerilor (delincvente, abuz de alcool, droguri si alte nebunii) vin din faptul ca nu sunt capabili sa stapaneasca cuvantul;
-cuvantul nu e de natura divina, el vine de la spirite sau de la defuncti;
-conceptia lor asupra justitiei nu este una axata pe pedeapsa (ca la noi), ci pe reconciliere;
...

Aici o alta conferinta (video!) asupra conceptului de "extrema" la inuits.

Despre gratia divina

Astazi am avut parte de un curs foarte fain. Tuturele meu (o ea de fapt), specialista in Shivaismul din Cashmir, a decis sa faca un curs despre gratia in acest context, si cu ocazia asta l-a invitat pe Hubert Bost, specialist a-l protestantismului sec 16-17-18, sa vina sa ne vorbeasca despre gratie in contextul crestin.

Va rezum viziunea pe care o regasim in Shivaismul cashmirian (sau "Trika" in sensul larg al cuvantului), apoi in context crestin (simplificand absolut barbar problematica):

Termenul sanskrit pe care indianistii il traduc prin "gratie" este "shaktipaata" (literal: caderea de energie). acesta e cel mai apropiat termen pe care l-au gasit macar ca atrag atentia ca nu trebuie luat in sensul crestin al cuvantului (macar ca nici in sensul crestin nu stim cu adevarat la ce se refera...).
Notiunea de "gratie" deci, este centrala Shivaismului cashmirian. ea poate fi regasita ulterior si la HIriyanna si Raamaanuja (autori vishuiti), dar cam atat.
Pentru Trika, omul nu poate deveni un jiivanmukta (alt concept cheie) fara gratia divina. De fapt, gratia determina calea, maestrul, initierea pe care o va avea adeptul. Iar gratia nu este altceva decar libertatea Fiintei Superioare (Siva, Unul, Constiinta Suprema, Dumnezeu, cum vreti sa-i spuneti).
ideea e urmatoarea: daca ai parte de multa gratie divina devii iluminat pe loc, daca ai parte de mai putin, atunci ai ceva de lucru, daca ai parte de si mai putin, atunci ai mai mult de lucru si tot asa (intotal cica sunt 9 grade diferite ale gratiei). Booon.
DAr tot textele spun ca aceasta categorizare a fiintelor in functie de cum se manifesta gratia la ei, este una artificiala pentru ca in Realitate (adica din punctul de vedere al Fiintei Supreme), gratia divina este neconditionata, este aici pentru toata lumea. Ce inseamna a fi conditionat? adica ai parte de gratie daca faci X fapta buna si daca eviti Y, Z fapte rele. dar asta inseamna ca Absolutul ar avea o capacitate de diferentiere care i-ar contrazice tocmai statutul de absolut! Si deci ce inseamna asta? Pai inseamna ca problema e cu noi oamenii.
Si Trika imparte oamenii in 3 categorii in functie de cat sunt de deschisii la actiunea gratiei:
la o extremitate este jiivanmukta: maxim
la cealalta este fiinta umana care se crede limitata, si care este insensibila la actiunea acesteia;
iar intre cele doua este aaruruksu sau mumuksu, cel care aspira la realizarea naturii reale.

deci gratia pe care o revarsa Fiinta Suprema nu releva de vreo cauza, ci de natura fundamentala a Acestuia, adica de Liberate.
IAr acest concept de gratie e important (mai ales daca aveti notiuni despre contextul indian) pentur ca exclude orice calificare/abilitare rituala: oricine se angajeaza intr-un efort continuu, are parte de gratia divina si poate ajunge la Eliberare.
De fapt Eliberarea asta e DEJA prezenta, dar trebuie sa devina manifesta (e normal sa fie asa ca doar suntem intr-un sistem non-dualist, adica nu exista diferenta intre fiinta limitata si Siva)

Acum , in contextul crestin lucrurile sunt muuuuuuult mai flou decat ne-ar placea.

Am retinut urmatoarele idei cam "décousues".. recunosc:

la origine, termenul prin care se desemneaza gratia este unul foarte material (gratie feminina, a face o favoare, a gratia (de la moarte)). Dumnezeu (in vechiul testament) se implica in mod politic in istorie (elibereaza pe evrei din Egipt etc). Gratia se traduce prin evenimente istorice ia forma eliberarii, a iertarii, a insanatosirii, a abundentei recoltelor etc.

apoi de aici lucrurile s-au mai subtilizat:)

pe de o parte biserica orientala care e axata mai mult pe mistica, vede in gratie modalitatea prin care Dumnezeul il face pe om sa participe la proiectul sau divin, sa beneficieze de proximitatea vietii in Dumnezeu.
gratia se manifesta prin Isus care aduce pe drumul drept umanitatea;
gratia originara: famptul ca Dumnezeu l-a creat pe om
prin gratie se ajunge la "divinizarea/deificarea omului" fara insa a intelege prin asta ca omul devine Dumnezeu. ( Va intrebati cum vine asta? si eu...)

Patristica latina (catolicismul) este mult mai axat pe ratiune si speculatie.
aici e vorba de instaurarea unei noi relatii juridice intre om si Dumnezeu.
Omul a pacatuit, este prizonier a-l pacatului original, si deci cauta salvarea. Numai Dumnezeu i-o poate da prin gratia Sa.
Aici intervine Sf Augustin care spune ca omul este absolut pasiv, nu poate face nimic ca sa capete gratia: este decizia lui Dumnezeu.
Altii spun ca da, asa e, dar omul mai trebuie sa si colaboreze, adica nu poate sa ramana cu gura cascata si sa astepte. (Pélage, Cassien)
Gratia precede absolut orice actiune umana.
pana la urma, catolicii spun ca Gratia este aici, insa e nevoie de actiunea omului ca sa devina operanta.
(Protestantistii spun ca nu, actiunea omului nu are nici o legatura cu decizia lui Dumnezeu de a o acorda sau nu. Dar ca asta nu inseamna nu trebuie sa infaptuiesti lucruir bune: daca ai parte de gratia divina trebuie sa te porti in consecinta adica sa faci fapte bune... )

Acuma impresia care mi-a lasat-o conferinta asta, si care nu reiese din ce am scris eu pentru ca am rezumat-o cat am putut de mult- e ca exista o mare mare complexitate. Si asta nu numai in ceea ce priveste gratia, dar si salvarea si mutle alte concepte. De fapt, oamenii nu prea stiu despre ce vorbesc. Sau ca sa ma exprim altfel, trebuie intotdeauna explicitat din ce curent ne inspiram cand facem anumite afirmatii. (de pilda, exista curente in interiorul catolicismului care sunt absolut contrare in ceea ce priveste doctrina gratiei divine).
Gratia in crestinism nu poate sa nu fie asociata salvarii. DAr cand a fost intrebat ce inseamna "salvarea" de fapt, a trebuit iar sa faca acest amendament si anume, ca trebuie sa ne replasam intr-un anumit context, nu poti scoate din burta un raspuns: crestinismul nu a ajuns la un raspun in legatura cu aceste lucruri!!!!!!!!!!!
De fapt, marturisea H. Bost, crestinismul nu a fost capabil sa aduca raspunsuri la intrebarile pe care le-a ridicat. Intotdeauna a ajuns la niste aporii pe care nu le-a putut depasi.
Insa a mai spus o chestie care mi s-a parut interesanta si pe care am auzit-o astazi pentru prima oara (legata de "pacatul originar" si "caderea"): faptul ca Adam si Eva au vrut sa manance din fructul oprit, din copacul cunoasterii binelui si raului, a fost tocmai pentru ca au vrut sa devina perfecti, sa renunte la starea umana care prin definitie este imperfecta. Ori "caderea" de fapt, nu e o cadere, ci obligatia de a accepta statutul uman.