Saturday, July 25, 2009

Vipassana

Un interviu fain cu Henepola Gunaratana, calugar budist Theravada, despre meditatie. A scris o carte pe acest subiect pentru incepatori si gasesc ca e una din cele mai bune pe care le-am intalnit.

Saturday, July 18, 2009

TOTUL e posibil

Am gasit un mic articol foarte ciudat in revista Planète, din septembrie/octombrie 1964. Directorul revistei a fost Louis Pauwels, iar in comitetul director cu multe contributii, Jacques Bergier (autorii cartii Dimineatza magicienilor).

Iata articolul:

"Médecine: Un mystère au Japon

On a trouvé au Japon des malades sur la peau desquels il pousse des fibres de coton. C'est tout à fait impossible scientifiquement, mais pourtant cela est. On a analysé ces fibres dont près de trois kilos ont été déjà ramassés. Elles ont été photographiées et ont même fait l'objet d'un film en couleur. tous les truquages possibles ont été envisagés: on connaît en effet des cas de folie où les patients s'injectent les produits les plus invraisemblables sous la peau. Mais aucun truquage n'a pu être décelé. Le docteur Ziro Nikuni, de l'université d'Osaka, a émis l'hypothèse que dans le corps humain et dans certaines conditions, le glucose peut se transformer en cellullose. Le savant japonais a défendu cette théorie à un Congrès international de la chimie des hudrates de carbone en Allemagne. cette théorie a le défaut d'être absolument inadmissible scientifiquement. "C'est de la magie", a dit alors l'éminent savant japonais, le docteur Tamotsu Tajiri. Il est certain que la transformation d'un être humain en loup paraîtrait moins invraisemblable à la science que la transformation d'un être humain en plante ( :)) ), et pourtant ce dernier phénomène a été bel et bien observé.

...intotdeauna am spus ca traim intr-o lume ciudata rau...

Legenda descoperiri cafelei

Am gasit intr-o "revista" (o carte in toata regula:) ) din 1834 un articol despre Istoria descoperirii cafelei, despre influenta ei, si anecdotele legate de introducerea ei in Europa si in Antile.

Iata inceputul articolului ce contine partea legata de originea descoperirii (notati similaritatile cu legenda descoperirii ceaiului!) :

"Le café, comme chacun le sait, est originaire du royaume d'Yémen, dans l'Arabie-Heureuse. ce pays fortuné qui, en échange de ses précieuses productions, voit affleurer dans son sein l'or de toutes les parties du globe, reagarde avec raison le café comme une des sources les plus abondantes de sa richesse.
Le premier qui fait usage du café est, selon Schehabeddin, auteur arabe du XVe siècle, un muphti d'Aden, qui vivait au commencement du IXe siècle de l'hégire. Mais, selon la tradition vulgaire, on serait redevable de cette découverte à un mollach (religieux mahométan) nommé Chadely ou Seyadly, dont le nom est encore en vénération dans l'Orient.
Ce saint personnage se voyait souvent surpris par le sommeil au milieux de ses prières, imputait ses assoupissements à la tiédeur de sa dévotion, et sa conscience timorée était tourmenté de pieux scrupules; le hasard, ou, selon la légende, le prophète, touché de sa peine, lui fit rencontrer un pâtre qui lui raconta que toutes les fois que ses chèvres avaient brouté des baies d'un certain arbrisseau, elles restaient éveillées, sautant et cabriolant toute la nuit. Le mollach voulut connaître ce singulier végétal: le pâtre lui montra un joli petit arbre à écorce grisâtre, au feuillage d'un vert brillant, presque semblable à celui du laurier-amande, et dont les branches déliées portaient, aux aisselles de leur feuilles opposées, des bouquets de petites fleurs blanches comme le jasmin, entremêlées de petits fruits les uns naissans et verts, les autres plus avancés, et d'un jaune clair; d'autres, en parfaite maturité, de la grosseur, de la forme et de la couleur de nos cerises anglaises. C'était le cafier ou cafeyer.
Le mollach voulut éprouver par lui-même la vertu singulière de ces baies. Il en prit une forte enfusion, et il passa toute la nuit dans une sorte d'enivrement délicieux qui n'ôtait en rien à la libérté de son esprit. Il fit part de sa découverte à ses derviches, et bientôt le café fut recherché par les dévots musulmans comme un présent divin, apporté du ciel par un ange à un vrai croyant."

Sunday, July 12, 2009

Lilian Silburn

Lilian Silburn este (a fost...) nu numai pioniera in domeniul Sivaismului non-dualist Kashmirian (membru de onoare la C.N.R.S.) cu o groaza de traduceri si publicatii la activ, dar si o mare practiciana!!! In cartea ei despre ku.n.dalinii spune ca ea a dus la bun sfarsit practica asta cu ajutorul gurului sau, Mahatma Radha Mohan Lalji (vezi poza), maestru sufi (si nu Swami Lakshman Joo!) care cica a descoperit noi centri energetici (alte cakrasuri) in corpul subtil (corpul imaginal dupa Padoux). Date fiind afiliatiile yogai cu sufismul in India, acest lucru nu e deloc surprinzator.
Nimeni insa nu stie mai nimic din viata personala a autoarei. Ahem.. nu, sunt convinsa ca mai sunt cativa care sa stie destul de multe lucruri despre ea, dar pana acum nimeni nu s-a incumetat sa publice oarece despre cine a fost acest personaj. Se pare ca ea a lucrat prin imprejurimile Parisului cu un grup de oameni care cica mai transmit ceea ce au primit de la ea.
Am reusit sa gasesc insa o mica referinta intr-un interviu cu Irina Tweedie in care povesteste cum l-a intalnit pe gurul sau -acelasi Radha Moham Lalji- gratie lui Lilian! Aici.

Alexis Sanderson a criticat traducerea lui Silburn a Siva Sutra, spunand ca din cauza afiliatiilor sale cu sufismul a interpretat gresit anumite pasaje, mergand chiar impotriva a ceea ce spunea Swami Lakshman Joo. So what? Daca ea chiar a dus la termen genul asta de practica, atunci chiar prea putin conteaza. Orice traducere este deja o versiune personala. Aici macar vine din experienta.

La final, un pasaj interesant din Silburn:
"J'aurais aimé dédier ce livre au Swaami Lakshman Brahmacaarin qui m'a toujours soutenue dans l'exploration des textes, ou encore à mon guru, Shri Radha Mohan Lalji Adhauliya, dont la pure efficience mystique m'a fait vivre sans l'intermédiaire ni moyen la grande expérience de la ku.n.dalinii. Mais n'ayant guère reçu d'encouragement à publier cet ouvrage - entreprise bien téméraire à leurs yeux -, je le dédie au serpent abyssal qui attend impatiemment depuis des millénaires un signe de reconnaissance."

Tuesday, July 7, 2009

Sfarsitul anului universitar

Tocmai am realizat ca am inceput sa scriu acest blog la inceputul anului universitar.. de fapt la anului EPHE-ist:) si ca nu de mult acesta s-a terminat si eu nici nu l-am vazut trecand!
Stau si ma gandesc la perioada asta si nu-mi vine sa cred. Imi aduc aminte de momentele de stres intens din iarna si de acum din mai-iunie, de zilele petrecute la biblioteca, de momentele de exaltare sau de dezamagire din timpul cursurilor, de discutiile cu colegii, de gramada de bani pe care am dat-o pe fotocopii de capitole dintr-una din cartile pe care trebuia sa fac o fisa de lectura (ieseam mult mai ieftin daca o cumparam, dar cum e epuizata editia... si cum nici una din bibliotecile pe care le frecventez nu imprumuta acasa...), de nervii pe care mi i-am facut din cauza cursului de Practici Alimentare din cauza lipsei surselor...
Cu ce m-am ales de pe urma acestui an?
hmm.. stiu mai multa sanskrita ca inainte (ceea ce nu e greu deoarece inainte nu stiam deloc:), orice e mai mult decat nimic); incep cu adevarat sa-mi dau seama de ce inseamna sa lucrezi in acest domeniu (si inainte stiam ca e muuuuuult, dar nici chiar asa!!!); mi s-au mai pus in ordine niste chestiuni care erau incalcite in neuronii mei (pardon, printre moleculele jumatatii mele de neuron:)) ) -lucru foarte salutar!:); am inteles ca subiectul in care m-am bagat este mult mai interesant decat credeam dar si muuuuuuuuult mai complicat si complex. Si am mai invatat multe lucruri care nu pot fi descrise - de fapt pot fi descrise dar nu merita - pentru ca fac parte dintre acele elemente, detalii efemere dar care te ajuta sa intelegi ceva mai profund, dar care functioneaza diferit pentru fiecare dintre noi.
Singurul lucru pe care-l regret este ca din cauza ritmului foarte alert parca nu am avut timp sa ma bucur pe deplin de ceea ce faceam.

Monday, July 6, 2009

Au si ei falitii lor...

Am asistat astazi la o sustinere de teza de doctorat la Sorbonne despre timp si eternitate in teologia lui Abhinavagupta. Am ramas cu gura cascata. Personajul principal, adica cel care sustinea (nu-i fac public numele) a ajuns in intarziere: tot juriul era la locul lui, noi spectatorii la locurile noastre si el lipsa! ajunge intr-un final si nici nu se simte sa ceara scuze juriului pentru intarziere.
Protocolul vrea ca mai intai sa vorbeasca cel care sustine timp de vreo 15 minute, sa-si expuna lucrarea, motivatiile care au stat la baza ei, dificultatile pe care le-a intampinat, liniile de forta, pentru ca intr-un final sa mentioneze niste posibile deschideri de cercetare. Dupa ce si-a terminat prezentarea, membrii juriului iau cunvatul pe rand (incepand cu indumatorul lucrarii) si-si exprima punctele de vedere asupra operei: ce le-a placut, ce au gasit interesant, ceea ce nu le-a placut, care sunt punctele slabe, ce poate fi imbunatatit etc, dupa care (in general dupa fiecare membriu al juriului) candidatul are voie sa dea explicatii cu privire la reprosurile facute.
Ajunge deci candidatzelul nostru in fata juriului si incepe sa povesteasca una alta despre lucrare. O prezentare nepregatita dupa parerea mea (si a lui André Padoux), si lansata intr-un stil de parca omuletul nu avea nimic de aparat/ justificat in fata acelor oameni. Parca era la bistro cu ceva amici. Tot ce reiesea din discursul sau era o atitudine plina de sine, iar dupa spusele juriului, si din lucrare. Problema nici n-ar fi asta daca ar avea si calitatea care sa sustina acest gen de atitudine: TOTI membrii juriului au vorbit apropae exclusiv numai de problemele lucrarii: nenumarate graseli de franceza, de exprimare (asta dupa ce indrumatorul lucrarii corectase un numar impresionant si star-ul nostru nu se sinchisise sa faca corecturile!!!), citate fara referinta(!!!) sau fara precizarea editiei din care au fost luate, traduceri aproximative.......Torella i-a cerut sa-i spuna unde Dumnezeu a invatat el sanskrita!! deci omul asta face o teza pe gandirea lui Abhinavagupta si traduce textele sale (care sunt intr-adevar oribil de dificile), se lanseaza in tot felul de speculatii filosofice in conditia in care nu are o buna cunoastere a sanscritei!! Nu numai ca nu o stie suficient de bine sa faca traduceri bune, dar nici nu a dat-o cuiva sa o reciteasca!!!
Altele: prea flou, prea multe repetitii, reluari, argumente neconvingatoare, lucruri inutile, comparatii care de fapt nu sunt comparatii si in acest fel nu duc nicaieri si cate si mai cate alte defecte.
A fot prima data cand am vazut ca un doctorand nu se sinchiseste sa ia note in timp ce se fac comentariile!!! el statea asa si se uita la profi si mai ca asi baga mana-n foc ca nu auzea nimic din ce i se spunea. La un moment dat Padoux chiar i-a spus (era legat de remarcile sale asupra formei) cand a vazut privirile de lehamite pe care le arunca in timp ce el vorbea: "Poate aveti impresia ca sunt lucruri inutile (ex. o bibliografie bine facuta nu un rahat care nu paote fi folosit pentur ca lipsesc date importante), dar va asigur ca este important. Sau, nu stiu, poate ca am eu o viziune neadecvata asupra a ceea ce inseamna o teza de doctorat...". Noroc ca ironia nu ucide.
Deci am stat acolo patru ore si am auzit critici de la specialisti unul mai tare ca altul (nu au fost NUMAI critici, avea si parti bune lucrarea): pe langa Padoux si Torella, mai erau Françoise Bonardel (da, cea care a scris Filosofia alchimiei), Bettina Baumer, Michel Hulin si Chenet. Dupa asta au urmat deliberarile.
Revine juriul si ne anunta ca i-au acordat doctoratul cu mentiunea "foarte onorabil". La faza asta mi-am spus ca am pierdut un episod. De altfel cand m-am uitat la membrii si erau toti cam nelalocul lor.
Cand se anunta deliberarea, publicul si juriul aplauda. Publicul a aplaudat, juriul ceva mai putin: Padoux a dat de vreo 2-3 ori din palme, Torella nici nu s-a sinchisit. Se vedea clar ca nu li se parea normal asa ceva. Padoux de altfel a spus ca el nu ar fi acceptat asa o teza!
Baumer cred ca e o tipa mult prea draguta si blanda ca sa refuze pe cineva, Bonardel l-a incendiat destul de bine, dar ea e specialista de filosofie asa ca banuiesc ca i-a gasit parti compensatorii, pe cand Chenet si Hulin s-au implicat in coordonarea tezei asa ca nu puteau sa o refuze...
Deci, vedeti, se intampla si pe la case mai mari. Sigur, o puteau accepta cu mentiunea "Acceptabil", dar nu.