sau "Amnezia filozofica" cum o numeste Roger Pol-Droit. O carte despre care mi s-a povestit destul de mult si pe care de-abia acum cateva zile am reusit sa pun mana si ochii. E intr-adevar foarte interesanta si amuzanta (haz de necaz). Intrebarea la care incearca sa raspunda autorul este cum se face ca lumea occidentala traieste intr-o ignoranta filozofica totala fata de filozofia asiatica (si in special cea Indiana pentru ca pe ea pune accentul), in timp ce in secolul 19 erau foarte interesati de ideile vehiculate prin acele orizonturi.
Prima problema este conceptia despre filozofie pe care inca o mai partajeaza majoritatea eruditilor, si anume, ca filozofie a exista numai in Grecia, ca acolo s-a nascut, iar pe alte meleaguri nu au rasarit decat gandiri mitice, ceva speculatii pe ici pe colo, superstitii, spiritualitati si cam atat.
"NU!" este raspunsul la intrebarea pe care v-o puneti.
NU iau in considerare (stimatii filozofi), nu cunosc, n-au auzit de nici un Shankara, Asanga, Dharmakirti, Nagarjuna, Abhinavagupta etc. etc. etc.
Filozofia in ziua de astazi se defineste drept o constructie intelectuala care incearca sa expliciteze locul omului in univers si alte chestiuni de genul acesta, dar care este cu totul desprinsa de vreo practica. Cu alte cuvinte e ca popa: una zice si alta face. Si dupa definitia asta ei decid ca filozofie a existat numai in Grecia! (e deajuns sa consultati orice manual de filozofie, compendiu de texte etc). Sigur, oricine are si numai un scai de cultura generala stie ca in Grecia filozofii se dedau unor exercitii spirituale, si ca la origine aceste doua componente (practica si produsul intelectual) nu erau deloc disociate. Dimpotriva: era marca specifica filozofului!!
Aceasta "neintelegere" pare sa fie cauza problemelor (ca sa nu mai spun ca atunci cand un Heidegger sustine sus si tare ca textele indiene -la care a avut el acces si Dumnezeu stie in ce traducere si ce a inteles din ele - sunt niste bazaconii...). La aceasta se mai adauga un paianjenish care ne duce de la programa scolara la politica editurilor etc.
Oh well. Astazi am vrut sa-i dau de capat dar nu m-am urnit cu lectura. In schimb am petrecut majoritatea parte a zilei ascultand muzica clasica, de la Rachmaninof, la Tchaikovski, Sibelius, Fauré, Prokofief si altii. Ce bogatie!!! Si cand asculti "muzica" de astazi te apuca batzul nu alta. ********************************************************************