Au si ei falitii lor...

Am asistat astazi la o sustinere de teza de doctorat la Sorbonne despre timp si eternitate in teologia lui Abhinavagupta. Am ramas cu gura cascata. Personajul principal, adica cel care sustinea (nu-i fac public numele) a ajuns in intarziere: tot juriul era la locul lui, noi spectatorii la locurile noastre si el lipsa! ajunge intr-un final si nici nu se simte sa ceara scuze juriului pentru intarziere.
Protocolul vrea ca mai intai sa vorbeasca cel care sustine timp de vreo 15 minute, sa-si expuna lucrarea, motivatiile care au stat la baza ei, dificultatile pe care le-a intampinat, liniile de forta, pentru ca intr-un final sa mentioneze niste posibile deschideri de cercetare. Dupa ce si-a terminat prezentarea, membrii juriului iau cunvatul pe rand (incepand cu indumatorul lucrarii) si-si exprima punctele de vedere asupra operei: ce le-a placut, ce au gasit interesant, ceea ce nu le-a placut, care sunt punctele slabe, ce poate fi imbunatatit etc, dupa care (in general dupa fiecare membriu al juriului) candidatul are voie sa dea explicatii cu privire la reprosurile facute.
Ajunge deci candidatzelul nostru in fata juriului si incepe sa povesteasca una alta despre lucrare. O prezentare nepregatita dupa parerea mea (si a lui André Padoux), si lansata intr-un stil de parca omuletul nu avea nimic de aparat/ justificat in fata acelor oameni. Parca era la bistro cu ceva amici. Tot ce reiesea din discursul sau era o atitudine plina de sine, iar dupa spusele juriului, si din lucrare. Problema nici n-ar fi asta daca ar avea si calitatea care sa sustina acest gen de atitudine: TOTI membrii juriului au vorbit apropae exclusiv numai de problemele lucrarii: nenumarate graseli de franceza, de exprimare (asta dupa ce indrumatorul lucrarii corectase un numar impresionant si star-ul nostru nu se sinchisise sa faca corecturile!!!), citate fara referinta(!!!) sau fara precizarea editiei din care au fost luate, traduceri aproximative.......Torella i-a cerut sa-i spuna unde Dumnezeu a invatat el sanskrita!! deci omul asta face o teza pe gandirea lui Abhinavagupta si traduce textele sale (care sunt intr-adevar oribil de dificile), se lanseaza in tot felul de speculatii filosofice in conditia in care nu are o buna cunoastere a sanscritei!! Nu numai ca nu o stie suficient de bine sa faca traduceri bune, dar nici nu a dat-o cuiva sa o reciteasca!!!
Altele: prea flou, prea multe repetitii, reluari, argumente neconvingatoare, lucruri inutile, comparatii care de fapt nu sunt comparatii si in acest fel nu duc nicaieri si cate si mai cate alte defecte.
A fot prima data cand am vazut ca un doctorand nu se sinchiseste sa ia note in timp ce se fac comentariile!!! el statea asa si se uita la profi si mai ca asi baga mana-n foc ca nu auzea nimic din ce i se spunea. La un moment dat Padoux chiar i-a spus (era legat de remarcile sale asupra formei) cand a vazut privirile de lehamite pe care le arunca in timp ce el vorbea: "Poate aveti impresia ca sunt lucruri inutile (ex. o bibliografie bine facuta nu un rahat care nu paote fi folosit pentur ca lipsesc date importante), dar va asigur ca este important. Sau, nu stiu, poate ca am eu o viziune neadecvata asupra a ceea ce inseamna o teza de doctorat...". Noroc ca ironia nu ucide.
Deci am stat acolo patru ore si am auzit critici de la specialisti unul mai tare ca altul (nu au fost NUMAI critici, avea si parti bune lucrarea): pe langa Padoux si Torella, mai erau Françoise Bonardel (da, cea care a scris Filosofia alchimiei), Bettina Baumer, Michel Hulin si Chenet. Dupa asta au urmat deliberarile.
Revine juriul si ne anunta ca i-au acordat doctoratul cu mentiunea "foarte onorabil". La faza asta mi-am spus ca am pierdut un episod. De altfel cand m-am uitat la membrii si erau toti cam nelalocul lor.
Cand se anunta deliberarea, publicul si juriul aplauda. Publicul a aplaudat, juriul ceva mai putin: Padoux a dat de vreo 2-3 ori din palme, Torella nici nu s-a sinchisit. Se vedea clar ca nu li se parea normal asa ceva. Padoux de altfel a spus ca el nu ar fi acceptat asa o teza!
Baumer cred ca e o tipa mult prea draguta si blanda ca sa refuze pe cineva, Bonardel l-a incendiat destul de bine, dar ea e specialista de filosofie asa ca banuiesc ca i-a gasit parti compensatorii, pe cand Chenet si Hulin s-au implicat in coordonarea tezei asa ca nu puteau sa o refuze...
Deci, vedeti, se intampla si pe la case mai mari. Sigur, o puteau accepta cu mentiunea "Acceptabil", dar nu.