Sfarsitul anului universitar

Tocmai am realizat ca am inceput sa scriu acest blog la inceputul anului universitar.. de fapt la anului EPHE-ist:) si ca nu de mult acesta s-a terminat si eu nici nu l-am vazut trecand!
Stau si ma gandesc la perioada asta si nu-mi vine sa cred. Imi aduc aminte de momentele de stres intens din iarna si de acum din mai-iunie, de zilele petrecute la biblioteca, de momentele de exaltare sau de dezamagire din timpul cursurilor, de discutiile cu colegii, de gramada de bani pe care am dat-o pe fotocopii de capitole dintr-una din cartile pe care trebuia sa fac o fisa de lectura (ieseam mult mai ieftin daca o cumparam, dar cum e epuizata editia... si cum nici una din bibliotecile pe care le frecventez nu imprumuta acasa...), de nervii pe care mi i-am facut din cauza cursului de Practici Alimentare din cauza lipsei surselor...
Cu ce m-am ales de pe urma acestui an?
hmm.. stiu mai multa sanskrita ca inainte (ceea ce nu e greu deoarece inainte nu stiam deloc:), orice e mai mult decat nimic); incep cu adevarat sa-mi dau seama de ce inseamna sa lucrezi in acest domeniu (si inainte stiam ca e muuuuuult, dar nici chiar asa!!!); mi s-au mai pus in ordine niste chestiuni care erau incalcite in neuronii mei (pardon, printre moleculele jumatatii mele de neuron:)) ) -lucru foarte salutar!:); am inteles ca subiectul in care m-am bagat este mult mai interesant decat credeam dar si muuuuuuuuult mai complicat si complex. Si am mai invatat multe lucruri care nu pot fi descrise - de fapt pot fi descrise dar nu merita - pentru ca fac parte dintre acele elemente, detalii efemere dar care te ajuta sa intelegi ceva mai profund, dar care functioneaza diferit pentru fiecare dintre noi.
Singurul lucru pe care-l regret este ca din cauza ritmului foarte alert parca nu am avut timp sa ma bucur pe deplin de ceea ce faceam.