Deschid o pagina pe net ca sa vad ce manipulare folosesc autoritatile pentru a prezenta vaccinul minune impotriva gripei porcine, insa se avereste ca pagina respectiva duce la alte titluri. Si evident ca nu am mai ajuns acolo unde vroiam pentru ca un altul mi-a atras atentia, si anume, un articol despre Herta Muller careia i-a fost decernat premiul Nobel de literatura. Scriitoarea facea parte din comunitatea germana din Romania inainte de a se exila in Germania in 1987, la varsta de 34 de ani.
Si evident ca subiectul cheie al operei sale este - ati ghicit - regimul ceausist, dictatura comunista. Ok.
Si ma intrebam, cum se face ca toti cei de origine romana care se intampla sa ia premii prin strainatate pentru opera lor artistica se invart tot in jurul acestui subiect? Bineinteles ca vremurile respective au afectat pe toata lumea si e normal sa fie asa, dar nu e timpul sa mergem inainte? Sa "get a grip" (or five) ?
Spun aceasta pentru ca am "ras-le-bol" ca de fiecare data cand e vorba de Romania sa-i fie asociati doar tiganii si Ceausescu. Nimeni nu vorbeste de colinde de pilda!:)
Insa cum stateam eu asa si cugetam, mi-am adus aminte de prima mea intalnire cu violenta.
Era in timpul sau imediat dupa revolutie (deci aveam vreo 4 ani jumate) si vad la televizor urmatoarea imagine: camera de filmat fixata pe un teren in ruine (cred ca era in Bucuresti) si un tip care fuge inspre aceasta strigand "Jos Ceausescu!" de mai multe ori si, cand ajunge in dreptul ei, rupe cu niste gesturi foarte bruste o fotografie de-a lui Ceasca.
Nu, nu am vazut batai, nici sange, insa ura pe care o avea acel om in ochi in timp ce facea gestul respectiv, ca sa nu mai vorbesc de ton, a fost pur si simplu monumentala. Am ramas socata. Sigur, fusesem supusa unei indoctrinari la gradinita ("Ceausescu este un erou! Datorita lui noi avem energie, curent, lumina!..." si alte traznai de genul), iar ceea ce vedeam mi se parea de o cruzime sora cu nebunia. Cum sa urasti in halul acesta un "erou"! Imi aduc aminte ca m-am revoltat si ca am spus cu voce tare lucrul asta, si nu mica-mi fu mirarea cand ai mei (parinti si bunici cred) toti erau de partea lui! Parca se intorsese lumea cu fundul in sus!
Dupa aceasta mi-au explicat evident ce si cum, dar momentele acelea au fost foarte bulversante.:) Tot atat de bulversante ca atunci cand mi-am dat seama in liceu (si mai apoi la facultate) ca, impofida a ceea ce sistemul educational m-a facut sa cred ani de-a randul, si anume, ca totul se stie, se cunoaste, inveti, aplici reguli si e ok, lucrurile stau exact pe dos. Ca exista un flou artistic ce inconjoara totul si in care fiecare isi croieste o cale asa cum il duce mintea si putinta. Si sensibilitatea. Si sigur, multi vor sa te convinga (in special in Romania, dar mai sunt si p-aici) ca varianta lor e cea viabila, buna si evidenta.
Voilà! Cele doua principale destabilizari ale vietii mele:))
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
eu mai stiu melodia de la telejurnal de pe timpul revolutiei - nu stiu de ce mi s-a intiparit pe creier; stiu ca erau alarme si nu era lumina si ne uitam la tv si vedeam oameni impuscati si cum ii transportau in camioane. nu tin minte sa-l fi placut pe ceausescu, da eu stiu? asta poate fi rezultatul agresivei campanii anti de dupa revolutie.
nu stiu daca toti cei de origine romana care ajung cunoscuti prin strainatate pt opera artistica se invart in jurul acestui subiect. m-au surprins americanii cand au adus multe lucrari ale lui Brancusi aici si le-au expus la institutul de arta, si auzind comentariile, lumea chiar stia despre ce vorbea. pe urma, luna viitoare ma duc la un concert al tinerilor muzicieni la care, printre altele, va fi si ceva din Enescu, si iar am fost placut impresionata.
pe de alta parte, lumea nu stie destul despre ceausescu si ce a insemnat regimul comunist, si cred ca e important sa se afle. noua ni se pare normal, chiar daca nu am inteles multe din ce s-au petrecut atunci, da e ceva ce "se intelege" in romania. cand i-am povestit unui prieten american de informatori, si cum exista o lipsa de incredere si intre oameni, uneori si in familii, a ramas foarte shokat. cei care n-au avut parte de asa ceva nu isi pot imagina ce a fost, si cred ca e important sa stie si altii ce e si cum e.
ah nu uita ca mai exista si Nadia si Dracula :)
si apropo de ideea ca totul se stie... aiurea :) exista teorii si ipoteze, si alea se confirma sau se modifica :)) in continuu :)
! eu nu-mi mai aduc aminte cum suna melodia de la telejurnal, dar sunt sigura ca daca o aud imi voi reaminti.
:)) o fi diferit in Statele Unite! aici oamenii sunt prea subjugati de prezenta tiganilor ca sa mi observe si altceva. Nici de Nadia ("c'est qui Nadia déjà?":) ), iar de Dracula... poate prin cercurile esoterice:)
Ai vazut "La vie des autres" (film german despre securitatea lor)? E foaaaarte fain.
"The Lives of Others":)
nu l-am vazut, dar am sa il iau pe dvd intr-o seara :)
Post a Comment