Interview

Un intervieu excelent cu Alexis Sanderson pe blogul lui Adrian!
A MUST see!!

L'art du Livre

Ieri, la cursul de "Transmissions des savoirs dans l'Asie de Sud et Sud-Est" am asistat la un exposé commun sustinut de Yves Porter si Eloïse Brac de la Perrière despre arhitectura si arta cartii (musulmana) in India din perioada sultanatelor (secolele 12-16) - e vorba de cultura indo-persana. Ori, se pare ca nu exista mai nici o lucrare de specialitate care sa se ocupe cu arta din acasta epoca. Nu stim mai nimic despre subiect.
Yves Porter este istoric al artei (a scris o groaza de carti) si ne-a aratat monumente vechi islamice amandonate care prezinta un foarte mare interes pentru ca contin elemente unice in peisajul indian (ne-a aratat tot felul de "OZN-uri"- expresia lui:) ). Ne-a dat exemple de locuri in India unde se gasesc genul asta de monumente (Bhadreshvar, Cambay, Champaneer), si nu intelegea cum de oamenii nu merg acolo sa le vada. E adevarat ca pozele sunt faine, si elementele pe care a ales sa ni le prezinte sunt magnifice, dar nu e de mirare totusi ca oamenii aleg sa vada Taj Mahalul si nu asta. Se referea probabil la specialisti ;p
E.B. de la Perrière a fost eleva sa, si indrumata de el s-a apucat sa studieze manuscrisele iluminate sa vada ce poate extrage de acolo. Ne-a povestit despre cartea sa care a fost publicata de curand -teza ei de doctorat careia i-a amputat o buna parte de elemente - in care analizeaza diferitele manuscrise la care a avut acces (foarte putine) din punct de vedere stilistic, codicologic, incercari de datare etc etc.
Bref, un exposé pasionant!
M-am convins inca o data de cat de fascinanta e lumea musulmana. Dar nu de asta am scris despre ei, ci pentru ca mi s-au parut nemaipomeniti nu numai ca specialisti ci si ca oameni. Ies din prototipul "universitarilor": frumosi, veseli, simpatici, pasionati si foarte competenti. Love it!:)

Alchemy

Un documentar interesant: Secrets of Alchemy de Jay Wiedner
in 6 parti.
Aici primul capitol din "Le Mystère des Cathédrales" de Fulcanelli.

Lucid dreaming

Am dat alaltaieri seara peste un document cu privire la visul lucid. Mi s-a parut foarte fain, asa ca am decis sa expun aici cateva idei despre el si cum se poate -pe semne- pune in practica.
Visul lucid este visul in care esti constient ca visezi. Sigur, asta ni s-a intamplat tuturor, dar poate deveni o adevarata arta odata ce stapanesti mecanismul, adica, odata ce poti decide sa ai un vis constient si sa profiti -in sensul bun al cuvantului - de ce iti poate oferi.
Unul din avantajele sale este ca poti face tot ce vrei:) Adica poti sa zbori, poti sa te intalnesti cu cine vrei, poti sa mergi unde vrei. Cu alte cuvine, vointa ta poate face sa apara orice. Totul face parte din propria constiinta evident, dar, admiteti si voi ca e mult mai la indemana sa levitezi in vis decat in realitate! Asta e una din posibilitati.
dar visul se poate folosi si pentru cunoasterea de sine. Se pare ca atunci cand esti constient in vis, stii intotdeauna de ce visezi ceea ce visezi:). Iar daca nu ti se pare evident de la inceput, atunci poti sa aflii. Tipa de la care m-am inspirat pentru ce scriu aici spunea ca odata s-a visat la scoala. si cum nu pricepea de ce viseaza chestia asta, le spune peronajelor ca stie ca e in vis si ca nu e real contextul, si cere sa apara "responsabilul" visului. Personajele vroiau sa mentina iluzia visului, dar odata ce au vazut ca nu aveau cu cine, au disparut. In locul lor a aparul altcineva care i-a spus, "eu sunt responsabilul, hai sa vorbim". Interpretarea tipei a fost ca a reusit sa intre direct in contact cu subconstientul, sa comunice cu el. Daca e chiar asa sau nu, habar n-am. (Karla, what's your take on this?) Mi se pare insa foarte interesant!

Acum, in ceea ce priveste partea practica, putem degaja patru etape.

1 Trebuie sa ajungi sa-ti aduci aminte ce ai visat. Se pare ca noi visam pana la 6 visulete intr-o noapte si ideea e sa ajungi sa ti le amintesti pe toate.
Cum faci?
ei bine, pui un creion si un caiet destinat acestul lucru la capul patului. Seara inainte de culcare proiectezi intentia de a-ti aduce aminte la trezire visele pe care le-ai avut. Apoi, cum te-ai trezit a doua zi, notezi tot ce-ti aduci aminte pe caiet. (i know, it sound very Jung-ian:) ). Continui asa seara de seara.

2 Idea din spatele celei de-a doua etape este sa adormi consitent:) Sigur, continuitatea constiintei nu se realizeaza in doi timpi si trei miscari. :)) Poate chiar deloc chiar si dupa o viata de practica. Nu conteaza. Tindem spre.
Dupa un timp de notat vise pe caiet (asta nu inseamna ca trebuie sa te opresti din notat), cand te pregatesti de culcare (e bine sa incepi intr-un moment in care esti foarte obosit), incerci sa ramai cu ochii intredeschisi (privesti tavanul) cat mai mult cu putinta. Incerci sa te "prinzi" adormind. Se pare ca cu cat impingi momentul caderii in ne-constiinta, cu atat ai mai multe sanse sa devi constient in vis.

3 aceasta etapa e cel mai greu de realizat. Nu e o etapa propriu-zisa in masura in care nu prea ai ce sa faci voluntar aici. ideea e ca dupa ceva lucru (care poate lua luni) cu ceea ce am descris la punctele 1 si 2, se va intampla din ce in ce mai des sa-ti dai seama in somn ca dormi. La inceput asta va face ca te vei trezi imediat. Dar odata ce "realizarea" se va face din ce in ce mai eliberata de tresariri sau entuziasme sau mai stiu eu, vei reusi sa ramai in starea de vis, iar de acolo sa faci tot ce vrei.

4 Odata devenit foarte familiarizat cu visul constient si posibilitatile lui, poti face in asa fel incat sa-ti propui sa ai un vis constient, sau si mai interesant, sa visezi ceea ce vrei tu. Adica creezi propriul scenariu in loc sa intri direct intr-o piesa gata facuta. Trebuie doar sa "joci" visul inainte sa adormi.

Nota bene: a nu se confunda cu calatoria astrala.

Nu am aflat inca (nu am avut timp sa caut) daca pot exista ceva pericole, sau cum e cu eventualele probleme de etica in toata povestea.

Grrr

Pe masura ce trece timpul, imi dau seama ce metode stupide au profii mei de a ne preda sanskrita. Nu dau suficiente explicatii, nu-ti spun ce inteleg ei prin termenii pe care-i folosesc (ca doar sanskrita are categorii pe care nu le intalnesti nici in romana, nici in engleza, nici in franceza), nu au absolut nici o metodologie. Am de pilda un prof care merge pe ideea ca trebuie doar sa aplicam regulile pe care ni le da, sa invatam pe de rost si gata. Ce conteaza ca nu pricepi ce faci? Ce conteaza ca nu stii la ce se refera? E oribil. Nu e de mirare ca multi s-au lasat.

Nu intru mai mult in detalii aici, sunt sigura ca nu intereseaza pe nimeni:) dar trebuia sa-mi exprim naduful in legatura cu asta;)
Mai incolo, cand voi fi devenit competenta in limba asta, o sa scriu o gramatica clara si completa ( cu exercitii evident) pe care sa o poata folosi oricine care vrea sa invete limba asta. Fara profesor.
Sigur ca exista gramatici bune, de pilda cea a lui Maurer, dar el nu da raspunsurile la exercitii!!!!!!
La fel si cea a lui Deshpande!
What's wrong with these people?!

Dilemma

Daca la Sorbonna imi placeau profii, la EPHE imi plac domeniile.

Conflictele dintre indianisti sunt de-a dreptul notorii. Am aflat -aproape fara voia mea- incidente pe care asi fi fost probabil mai fericita sa nu le stiu existenta. Pe de alta parte, poate e mai bine sa stii exact cu cine ai de-a face.
Imi aduc aminte circul la care am asistat intr-un alt context, "stiintific", la Palais de la Découverte unde pregatisera o expozitie despre piramidele din Egipt si invitasera 3 oameni de stiinta sa-si prezinte ipotezele despre cum au putut fi construite. Oh My God! Nici gaitele de la piata nu pot concura cu asa ceva. Un spectacol oribil de trist in care vedeai "marii" adica directori de cercetare la CNRS mari si tari afisandu-si certitudinile si viziunea ingusta: ei au lucrat o viata intreaga pe subiect, fereasca Sfantu' sa le arate cineva si alte posibilitati. (Era un cercetator, chimist, Joseph Davidovits, care a prezentat o ipoteza cu preuves à l'appui ca egiptenii ar fi MULAT blocurile de calcar. Gasise o reteta intr-o inscriptie egipteana si a pus-o in practica: si chiar merge! nu intru aici mai mult in detalii). Aproape toti cei care si-au expus teoriile au fost incendiati de marii specialisti: ei nu vedeau cum ar fi fost posibil asa ceva.
Si problema nu e asta, ci atitudinea de rahat pe care o aveau.
Asa si la EPHE:)
Problema e atunci cand la curs vorbesti dspre filosofia indiana, despre idealul acesteia, despre Gratie divina si tu esti exact opusul a tot ce spui. In acest context mi se pare mult mai flagrant.
Cum se face ca oamenii astia nu au aflat de virtutea umilintei?! (de pilda sunt sigura ca idealul uneia din profele de acolo este sa devina Kâlî: atitudinea de zeita o are deja, si fizic incepe sa-i semene din ce in ce mai tare...).
Cunostiinte fara suport practic = rahat pe batz. Nu ai cum sa nu o iei razna.
Slava Domului insa ca nu sunt toti asa!!!!:)