Despre ignoranta si ceai

In Sivaismul Kashmirian ignoranta sta la baza limitarii fintei umane. Insa ea este o composanta ontologica: sigur, din cauza ei suferim, din cauza ei nu vedem cine suntem cu adevarat si tot ce decurge de aici, insa este si conditia sine qua non pentru ca noi sa existam (cand spun "noi", nu ma refer doar la noi oamenii, ci la creatie in diversitatea ei cu absolut tot ce cuprinde ea, stiute sau nestiute, planuri subtile sau grosiere). Insa Creatia nu este sadica, ea pune la dispozitia omului si posibilitatea cunoasterii, singura care poate anula efectul ignorantei.

Stateam si ma gandeam, de ce s-ar uita Fiinta Suprema pe ea insasi (cum spun kashmirienii) ca sa ne creeze pe noi (aici luat la sensul restans)? Why bother? In secunda urmatoare am vazut ceaiul meu verde japonez minunat care ma accompagnaza noptile (daca tot nu pot dormi, macar sa lucrez, iar pentru asta am nevoie de o minte cat mai limpede cu putinta, de unde rolul ceaiului), si mi-am spus ca totusi exista pe lumea asta niste lucruri magnifice care merita sa existe. Rolul omului pana la urma este de a se bucura de jocul acesta al diversitatii, de a se minuna in fata lui si nimic mai mult! Cu alte cuvinte, daca am rasarit pe lumea asta nu a fost pentru nimic altceva decat pentru a ma bucura de un ceai bun! :) (luat ca figura metonimica).
Da, dar CUM anume faci asta cu adevarat... aici se complica povestea. Si ar trebui sa fie atat de simplu.