Vineri toata dimineatza am fost in vizita la aceste doua biblioteci.Mai intai la cea de la Ecole Française d'Extrème Orient, sau La Maison de l'Asie, care regrupeaza fondurile EFEO si parte din EPHE.
Ca si in celelalte doua biblioteci, tot China pare sa fie cea mai bine dotata. In ceea ce priveste India, se pare ca au o parte importanta de documente in tamila, manuscrise si altele.
In curant (adica prin 2009 sau 2010) se va finalisa biblioteca BULAC, de Limbi si Civilizatii Orientale care va contine tot fondul INALCO, o parte din EFEO si alte biblioteci specializate pe aceasta tema.
Surpriza cea mare a venit insa de la Musée Guimet.
Au o groaza de documente interesante!!!!!!!!!!! Nici nu-mi imaginam!
Dupa o prezentare generala, am avut prilejul de a cobori la subsol unde se afla majoritatea documentelor plus lucrurile de valoare...
A trebuit sa coboram cate 4, si cum am fost in primul grup, am profitat de ocazie sa-l interoghez pe nenea conservator. L-am intrebat daca au in colectia lor si manuscrise indiene si tibetane.
"Sigur ca avem, pot sa va si arat!" Eu, cu un suras mare cat fata, dau din cap aprobator.
Dupa care ma trezesc ca ne spune, "noi detinem aici tot fondul Alexandra Davind-Neel si Rolf Stein!"
Am ramas cu gura cascata la propriu. Nenea s-a uitat zambind la mine, trebuie ca i-a placut entuziasmul de care am dat dovada, mai ales ca am fost singura pe care o intere
sau lucrurile astea.
Ajunsera si ceilalti intre timp si s-a apucat sa ne arate tot felul de documente din China, dupa care a trecut la Tibet.
Ne-a aratat un text xilografiat, care zicea ca probabil facuse parte din colectia lui Bacot, dupa care se uita la mine surazand si ne zice ca o sa ne scoata un manuscris tibetan.
I-l aduce, il pune pe masa si ne spune: " Asta e un manuscris care a apartinut lui Alexandra David-Neel. Am avut de altfel o mare surpriza cu el. L-am scos nu demult sa vad daca nu-l puteam folosi pentru o expozitie. Si cand m-am uitat mai bine la el, la desenele de pe el mi-am spus ca nu poate fi ulterior secolului 15. (nenea nu e tibetolog) Cineva care lucra cu mine mi-a spus ca bat campii, si atunci l-am chemat pe un amic specialist care, dupa ce a analizat manuscrisul, a spus ca cel mai probabil dateaza din secolul 13!"
Ne-a povestit nenea ca fondul tibetan este cel mai prost organizat dintre toate pe care le au. Cica au chemat acum multi ani un tibetan sa le faca un catalog, dar cum el era venit direct din Tibet si cum lucrurile carora le dadea el importanta erau textele religioase (biased of course) nu s-a sinchisit sa afle datele si alte informatii pretioase. A notat doar titlul si ce continea manuscrisul.
!!!!!!!
Uf, clar trebuie sa ma apuc sa invat tibetana.
Ca si in celelalte doua biblioteci, tot China pare sa fie cea mai bine dotata. In ceea ce priveste India, se pare ca au o parte importanta de documente in tamila, manuscrise si altele.
In curant (adica prin 2009 sau 2010) se va finalisa biblioteca BULAC, de Limbi si Civilizatii Orientale care va contine tot fondul INALCO, o parte din EFEO si alte biblioteci specializate pe aceasta tema.
Surpriza cea mare a venit insa de la Musée Guimet.
Au o groaza de documente interesante!!!!!!!!!!! Nici nu-mi imaginam!
Dupa o prezentare generala, am avut prilejul de a cobori la subsol unde se afla majoritatea documentelor plus lucrurile de valoare...
A trebuit sa coboram cate 4, si cum am fost in primul grup, am profitat de ocazie sa-l interoghez pe nenea conservator. L-am intrebat daca au in colectia lor si manuscrise indiene si tibetane.
"Sigur ca avem, pot sa va si arat!" Eu, cu un suras mare cat fata, dau din cap aprobator.
Dupa care ma trezesc ca ne spune, "noi detinem aici tot fondul Alexandra Davind-Neel si Rolf Stein!"
Am ramas cu gura cascata la propriu. Nenea s-a uitat zambind la mine, trebuie ca i-a placut entuziasmul de care am dat dovada, mai ales ca am fost singura pe care o intere
sau lucrurile astea.Ajunsera si ceilalti intre timp si s-a apucat sa ne arate tot felul de documente din China, dupa care a trecut la Tibet.
Ne-a aratat un text xilografiat, care zicea ca probabil facuse parte din colectia lui Bacot, dupa care se uita la mine surazand si ne zice ca o sa ne scoata un manuscris tibetan.
I-l aduce, il pune pe masa si ne spune: " Asta e un manuscris care a apartinut lui Alexandra David-Neel. Am avut de altfel o mare surpriza cu el. L-am scos nu demult sa vad daca nu-l puteam folosi pentru o expozitie. Si cand m-am uitat mai bine la el, la desenele de pe el mi-am spus ca nu poate fi ulterior secolului 15. (nenea nu e tibetolog) Cineva care lucra cu mine mi-a spus ca bat campii, si atunci l-am chemat pe un amic specialist care, dupa ce a analizat manuscrisul, a spus ca cel mai probabil dateaza din secolul 13!"
Ne-a povestit nenea ca fondul tibetan este cel mai prost organizat dintre toate pe care le au. Cica au chemat acum multi ani un tibetan sa le faca un catalog, dar cum el era venit direct din Tibet si cum lucrurile carora le dadea el importanta erau textele religioase (biased of course) nu s-a sinchisit sa afle datele si alte informatii pretioase. A notat doar titlul si ce continea manuscrisul.
!!!!!!!
Uf, clar trebuie sa ma apuc sa invat tibetana.
No comments:
Post a Comment