Am inceput cursurile la Ecole Pratique des Hautes Etudes si sunt foarte entuziasmata:). Atat de entuziasmata ca imi e greu sa dorm noaptea, ma scol devreme si sunt chiauna:)).
Am un curs de literatura hindi medievala cu o profa foarte faina si mai asist si la séance-urile de laboratorul ei care se concentreaza in special pe muzica indiana taditionala!!! Nici sa fi calculat si n-asi fi picat mai bine:)) Exigentse cat incape dar si atmosfera conviviala si oameni care chiar se ajuta intre ei , sunt super draguti, ce mai, un vis! (Trebuie ca asa se simte cineva caruia i-a pus Dumnezeu mana-n cap.)
Dupa sedinta de ieri seara, ne-am luat tot grupul si ne-am dus sa mancam intr-un restaurant indian - evident. Ma uitam la ei cu gura cascata. Nu mai conteneau cu povestile despre muzicianul X, Y, Z de pe te miri unde, de cine stie cand (profa i-a intalnit pe TOTI by the way :) ) despre festivalul nu stiu care, despre patiseria aia fain din Benares la coltul nu stiu carei strazi, despre Calcuta, Bombay si Lacknau, despre mama lui Diwajid Ali Shah, ultimul nabab (poet) de Lacknau care a trebuit sa cedeze in fata presiunii englezilor, care e ingropata la Paris, la Père La Chaise --- senzatia serii by the way, nimeni nu stia despre asta inafara de un coleg care lucreaza pe modul in are e reprezentat orasul in récit-urile de calatori. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca toata lumea vorbeste Hindi, si schimba replici fara nici o problema in limba asta si si si.
A fost super! E drept ca m-am simtit foarte mica:))) ....o veni si vremea cand voi cunoaste bine orasele si oamenii de acolo si tot restul...:)
Am un curs de literatura hindi medievala cu o profa foarte faina si mai asist si la séance-urile de laboratorul ei care se concentreaza in special pe muzica indiana taditionala!!! Nici sa fi calculat si n-asi fi picat mai bine:)) Exigentse cat incape dar si atmosfera conviviala si oameni care chiar se ajuta intre ei , sunt super draguti, ce mai, un vis! (Trebuie ca asa se simte cineva caruia i-a pus Dumnezeu mana-n cap.)
Dupa sedinta de ieri seara, ne-am luat tot grupul si ne-am dus sa mancam intr-un restaurant indian - evident. Ma uitam la ei cu gura cascata. Nu mai conteneau cu povestile despre muzicianul X, Y, Z de pe te miri unde, de cine stie cand (profa i-a intalnit pe TOTI by the way :) ) despre festivalul nu stiu care, despre patiseria aia fain din Benares la coltul nu stiu carei strazi, despre Calcuta, Bombay si Lacknau, despre mama lui Diwajid Ali Shah, ultimul nabab (poet) de Lacknau care a trebuit sa cedeze in fata presiunii englezilor, care e ingropata la Paris, la Père La Chaise --- senzatia serii by the way, nimeni nu stia despre asta inafara de un coleg care lucreaza pe modul in are e reprezentat orasul in récit-urile de calatori. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca toata lumea vorbeste Hindi, si schimba replici fara nici o problema in limba asta si si si.
A fost super! E drept ca m-am simtit foarte mica:))) ....o veni si vremea cand voi cunoaste bine orasele si oamenii de acolo si tot restul...:)
No comments:
Post a Comment