Am facut in dupa-masa asta un magnific periplu printre rafturile acestor doua biblioteci (care se afla in acelasi loc by the way, 52 rue Cardinal Lemoine). Nici nu stiu de unde sa incep. O iau cronologic. Ajungem la biblioteca, si in asteptarea celorlalti invatacei ce urmau sa apara, am reperat primele doua locuri esentiale: toaleta si cafetaria. Au ajuns si ceilalti si am suit la primul etaj unde se afla biblioteca. Am intat inauntru dupa un mic pasaj petrecut la intrare pentru formalitati ( omuletul de la intrare a fost destul de dezagreabil, dar nah, suntem in Franta, si asta e sport national aici). Acolo am luat-o spre biroul Societatii Asiatice unde ne astepta o tanti foarte draguta de data asta, iesita de mult la pensie, bibliotecar ce se ocupa de in continuare benevol de fondurile bibliotecii. Am aflat ca Societatea n-are nici un ban si ca de vreo 30 de ani n-a mai cumparat nici o carte. Primeste in continuare in schimb periodice din diferite tari la schimb cu Jurnalul Asiatic. Ne spunea tanti ca daca ne intereseaza publicatii mai recente, sa nu mergem acolo, dar ca daca avem nevoie de documente de prin secolul 17, 18, 19, in special periodice, putem apela cu incredere. Zicea ca acum 2 saptamani primise vizita unei cercetatoare (nu a spus pe ce lucra) care cauta un anumit numar din nush ce periodic din nush ce tara, si l-a gasit doar aici dupa 20 de ani de cautari!!
Fondul de periodice vine din toate tarile asiatice (in limba autohtona se intelege) dar si din Anglia, Germania etc., iar Asia la fondarea Societatii Asiatice inseamna totul de la Europa de est inspre.. est. :)
Au un fond impresionant de documente chinezesti, sinologi renumiti ca Granet, Peillot,Maspero si altii si-au donat bibliotecile Societatii asiatice. De altfel, doamna care se ocupa de biblioteca este fiica unuia dintre acesti sinologi, dar spre rusinea mea nu mai stiu cum il cheama..
E chiar impresionant.
Apoi ne-au dus printre culoarele bibliotecii Collège de France, care e distribuita pe mai multe niveluri: aici se vede ca au ceva mai multe fonduri. Am vazut partea dedicata Indiei: am reperat imediat ca au colectia (intreaga?) Kashmir Series of Texts and Studies si tot felul de carti despre Sivaismul din Kashmir, deci cu siguranta ca voi petrece destul de mult timp acolo pe mai departe:). Apoi am vazut fondul Chinezesc care e iarasi foarte impresionant, ne-au aratat copii de la examenele imperiale: impecabile. Cica nu au supravietuit multe in China. Carti vechi, am vazut o xilografie dupa un tratat de pictura. Yey! Ah! si am vazut si niste carti imprimate in secolul 14 care insa sunt foarte bine prezervate!! Aia calitate, nu ce avem noi astazi! Am aflat ca aici se afla a doua cea mai mare colectie de documente chinezesti dupa cea detinuta de Biblioteca Nationala a Frantei (din Franta evident:) ).
Am trecut repede, dar sigur ca au tot felul de documente din toata Asia. De pilda la Societatea asiatica am observat ca aveam destul de multe manuscrise din Laos si altele si Asia de Sud-Est (khmer mai ales). Am vazut si un manuscris mongolez (aproximativ secolul 18) de care habar nu aveau cum ajunsese la ei (la Collège de France), era o parte din canonul budist, dar cica era scris intr-o scriere care nu mai e folosita astazi in Mongolia.
Dupa ce ne-am clatit ochii cu tot felul de miununatii, am urcat iar in biroul lui tatni de la S.A. sa ne luam hainele. Si cand sa plecam, observ pe niste rafturi din biblioteca (usa de la birou da spre camera cu rafturile bibliotecii), niste cutii -vreo 6 sa fi fost- pe care scria "Archives Bacot". Am facut ochii mari cat cepele, si m-am dus repede la tanti sa o interoghez. (Pentru cei care nu stiu, Bacot este tibetolog)
Am aflat ca manuscrisele lui Bacot sunt consultabile, dar ca arhivele sale care contin se pare tot felul de documente in limbi sau scrieri necunoscute, sau greu descifrabile sunt inca in cartoane pentru ca nu are cine sa se ocupe de ele. Deci inca nu pot fi consultate.
Ca sa par cat de cat credibila, m-am dat ceva mai rotunda decat sunt, si i-am spus lui tanti ca domeniul meu de cercetare include si Tibetul. Ceea ce nu e chiar adevarat dar nici fals pentru ca inca nu stiu ce intindere va avea tema mea de cercetare. Asa ca tanti mi-a propus sa ma ocup de catalogarea lor!!!!!!! Eu m-am uitat la ea incurcata, si i-am spus ca mi-ar placea sa fac asta si ca o sa mai trec curand pe acolo. Sigur ca ma mananca in talpi sa ma duc sa vad despre ce e vorba, e mai ceva ca un detectiv care-si baga nasul prin lururile altuia, dar cum nu cunosc nici macar tibetana ce sa mai vorbesc de alte dialecte, scrieri si alte nebunii... Nici nu mai sunt in stare sa citesc semnele (bun, cred ca intr-o saptamana doua le reinvat, dar totusi) Bref, ideea e ca nu cred ca am competentele necesare sa ma ocup de asa ceva. O sa merg totusi sa o intreb daca crede ca e posibil sa o ajut in conditiile astea (nu stiu de ce am avut impresia ca ea se astepta sa cunosc tibetana:) ). Of! Si asi fi conoscut-o daca asi fi ajuns in Sikkim acum un an! Ca ma apucasem sa o invat de una singura si avansam destul de alert dar cand am aflat ca totusi nu pot sa merg am fost atat de dezamagita incat am lasat-o balta.
Faza simpatica:
Eram cu tanti in biblioteca si ne arata un manuscris vietnamez scris in caractere chinezesti sau aproape (adica probabil ca erau ceva modificate, dar nu atat de mult ca intre chineza si Japoneza de pilda) plin de desene. Aceste desene reprezentau o harta, cum sa ajungi din Vietnam in China la Orasul interzis!!! Acum, daca v-ati aflat prin preajma unor persoane care manipuleaza manuscrise sau opere rare de acest gen, stiti ce miscari dulci la ultra-relanti au in timpul consultari. Ei bine nimic de acest gen cu tanti a noastra. Il intorcea pe toate fetele, punea degetele pe desene fara probleme. La un moment dat, un tip care era cu noi si care vroia sa vada ceva pe un desen, atinsese din greseala hartia, si -reflex- si-a cerut imediat scuze. La faza asta tanti face: "(va scuzati) pentru asta?" si-si pune degetul pe acelasi loc.:)
Fondul de periodice vine din toate tarile asiatice (in limba autohtona se intelege) dar si din Anglia, Germania etc., iar Asia la fondarea Societatii Asiatice inseamna totul de la Europa de est inspre.. est. :)
Au un fond impresionant de documente chinezesti, sinologi renumiti ca Granet, Peillot,Maspero si altii si-au donat bibliotecile Societatii asiatice. De altfel, doamna care se ocupa de biblioteca este fiica unuia dintre acesti sinologi, dar spre rusinea mea nu mai stiu cum il cheama..
E chiar impresionant.
Apoi ne-au dus printre culoarele bibliotecii Collège de France, care e distribuita pe mai multe niveluri: aici se vede ca au ceva mai multe fonduri. Am vazut partea dedicata Indiei: am reperat imediat ca au colectia (intreaga?) Kashmir Series of Texts and Studies si tot felul de carti despre Sivaismul din Kashmir, deci cu siguranta ca voi petrece destul de mult timp acolo pe mai departe:). Apoi am vazut fondul Chinezesc care e iarasi foarte impresionant, ne-au aratat copii de la examenele imperiale: impecabile. Cica nu au supravietuit multe in China. Carti vechi, am vazut o xilografie dupa un tratat de pictura. Yey! Ah! si am vazut si niste carti imprimate in secolul 14 care insa sunt foarte bine prezervate!! Aia calitate, nu ce avem noi astazi! Am aflat ca aici se afla a doua cea mai mare colectie de documente chinezesti dupa cea detinuta de Biblioteca Nationala a Frantei (din Franta evident:) ).
Am trecut repede, dar sigur ca au tot felul de documente din toata Asia. De pilda la Societatea asiatica am observat ca aveam destul de multe manuscrise din Laos si altele si Asia de Sud-Est (khmer mai ales). Am vazut si un manuscris mongolez (aproximativ secolul 18) de care habar nu aveau cum ajunsese la ei (la Collège de France), era o parte din canonul budist, dar cica era scris intr-o scriere care nu mai e folosita astazi in Mongolia.
Dupa ce ne-am clatit ochii cu tot felul de miununatii, am urcat iar in biroul lui tatni de la S.A. sa ne luam hainele. Si cand sa plecam, observ pe niste rafturi din biblioteca (usa de la birou da spre camera cu rafturile bibliotecii), niste cutii -vreo 6 sa fi fost- pe care scria "Archives Bacot". Am facut ochii mari cat cepele, si m-am dus repede la tanti sa o interoghez. (Pentru cei care nu stiu, Bacot este tibetolog)
Am aflat ca manuscrisele lui Bacot sunt consultabile, dar ca arhivele sale care contin se pare tot felul de documente in limbi sau scrieri necunoscute, sau greu descifrabile sunt inca in cartoane pentru ca nu are cine sa se ocupe de ele. Deci inca nu pot fi consultate.
Ca sa par cat de cat credibila, m-am dat ceva mai rotunda decat sunt, si i-am spus lui tanti ca domeniul meu de cercetare include si Tibetul. Ceea ce nu e chiar adevarat dar nici fals pentru ca inca nu stiu ce intindere va avea tema mea de cercetare. Asa ca tanti mi-a propus sa ma ocup de catalogarea lor!!!!!!! Eu m-am uitat la ea incurcata, si i-am spus ca mi-ar placea sa fac asta si ca o sa mai trec curand pe acolo. Sigur ca ma mananca in talpi sa ma duc sa vad despre ce e vorba, e mai ceva ca un detectiv care-si baga nasul prin lururile altuia, dar cum nu cunosc nici macar tibetana ce sa mai vorbesc de alte dialecte, scrieri si alte nebunii... Nici nu mai sunt in stare sa citesc semnele (bun, cred ca intr-o saptamana doua le reinvat, dar totusi) Bref, ideea e ca nu cred ca am competentele necesare sa ma ocup de asa ceva. O sa merg totusi sa o intreb daca crede ca e posibil sa o ajut in conditiile astea (nu stiu de ce am avut impresia ca ea se astepta sa cunosc tibetana:) ). Of! Si asi fi conoscut-o daca asi fi ajuns in Sikkim acum un an! Ca ma apucasem sa o invat de una singura si avansam destul de alert dar cand am aflat ca totusi nu pot sa merg am fost atat de dezamagita incat am lasat-o balta.
Faza simpatica:
Eram cu tanti in biblioteca si ne arata un manuscris vietnamez scris in caractere chinezesti sau aproape (adica probabil ca erau ceva modificate, dar nu atat de mult ca intre chineza si Japoneza de pilda) plin de desene. Aceste desene reprezentau o harta, cum sa ajungi din Vietnam in China la Orasul interzis!!! Acum, daca v-ati aflat prin preajma unor persoane care manipuleaza manuscrise sau opere rare de acest gen, stiti ce miscari dulci la ultra-relanti au in timpul consultari. Ei bine nimic de acest gen cu tanti a noastra. Il intorcea pe toate fetele, punea degetele pe desene fara probleme. La un moment dat, un tip care era cu noi si care vroia sa vada ceva pe un desen, atinsese din greseala hartia, si -reflex- si-a cerut imediat scuze. La faza asta tanti face: "(va scuzati) pentru asta?" si-si pune degetul pe acelasi loc.:)
1 comment:
As zice ca nu e vina lu tanti aia, cel putin nu in totalitate. Ca ma gandesc ca daca, la angajare, cineva ar fi instruit-o despre degete unsuroase, bacterii care distrug hartia veche, si concediere fara comentarii daca ar fi prinsa ca nu are grija de manuscrise vechi, ar fi fost ceva mai atenta. In plus... daca nimeni n-a binevoit sa o instruiasca nici vazand cum trateaza manuscrisul cel valoros, atunci vina se extinde... :) dar stiu ce voiai de fapt sa spui, si sunt de acord: AAAAAAAAHHHHHHHHHHHHH!!!!!!!! Ce lume!!! :))))))))
Post a Comment