Juifs pour Jésus

Am descoperit astazi o asociatie fondata in California in 1973 de evrei convertiti la crestinism ("evrei mesianici"). Unii dintre ei spun ca sunt si evrei si crestini in acelasi timp, si incearca sa explice celorlati "frati" ca Isus este Mesia pe care-l asteaptau.
L-a inceput chestiunea m-a entuziasmat, apoi am avut ceva dubii. Am impresia ca vor sa-L "recupereze" pe Isus si evangheliile si sa le transforme intr-o "juiverie". Chiar daca radacinile crestinilor se afla in traditia iudaica, multe chestiuni au fost transformate pe parcurs: doar de asta ii spunem Crestinism si nu Iudaism.
In fine, pana la urma gasesc totusi ca (atat cat sunt capabila sa-mi dau seama in acest moment) intentia lor nu este una daunatoare dimpotriva. Cred ca incearca sa stabileasca pasarele cu crestinii si cu musulmanii.
Situl asociatiei: http://www.juifspourjesus.org/
Un interviu foarte instructiv. http://www.zebuzztv.com/?item=521&lien=rechrpo

Despre imaginile de cult

Cateva pasaje scurte despre semnificatia imaginilor (=diferitilor zei) in hinduism (tantrism) : B. Bhattacharya - World of Tantra:

"Each aspirant under a threat of spiritual and emotional pressure creates his own deity and prostrates before the ideal so crystallised (in the image). [...]
As many individuals, as many individual ideas; as many ideas, as many ideals; as many ideals, as many dhyāna ; as many dhyāna, as many murtis (images). Images are not idols. Deprived of the eternal values that are attributes of the divine presence, idols are mere lumps that man creates to raise up on a false pedestal. [...]
Tantric images differ from mood to mood, from urge to urge, need to need; even from occasion to occasion. From the fierce forms of Chāmuṇḍā, Kāli and Nīla Sarasvatī to the milder forms of Lakṣmī, Sāradā and Prajñā-Pāramitā; from Viṣṇu, the sun-god, to Varuṇa, the water-god, and Śiva, the quiet static material image of absolute neutrality, every image is imbued with a subjective ideal, which if imaged successfully, holds the devotee's trying attention, and brings about the coveted concentration. This is just a method of sitting the mind free of all inhibited pre-thoughts and neutralising the world of the senses. [...]
This is the underlying secret of the many images of the tantriks, of the many ideals that aspirants nurse and adore. Each image represents an aspirant's soul-hunger concealed into a tangible form, so that he can establish a personal and rational bond between the outer form and the inner hunger.
[...] even the lover who wants to reach the divine liberation, identification of the absolute type, must determine the kind of love that appeals to him the most; responds to his inner personality the most. There need never be any hesitation in accepting that which fits, suits and answers an inner hunger."

Cateva puncte de reper: in hinduism (si budism), imaginile, statuetele ce reprezinta zeitati sunt utilizate ca suport de meditatii si in ritual. Cel putin in tantrism, prin practica sa, adeptul incerca sa se indentifice cu zeitatea aleasa.

"Concertul"

Un scurt mesaj pentru a va incita sa mergeti sa vedeti filmul "Concertul"("Le concert") de Radu Mihaileanu. Este absolut fantastic. Mai ales (dar chiar daca nu) sunteti iubitori de muzica clasica. Si Ceaikovski.

Lama Ole Nydahl

Ole Nydahl este un lama occidental originar din Danemarca ce apartine traditiei Karma Kagyu. Expunerile sale despre budism mi se par foarte interesante si clare.
Mahamudra, meditatie, karma, love & relationships. Enjoy!

Strange

I found this article about a village in China called Guizhou in which really strange rituals conducted by Feng Shui Masters take place from time to time. I had no idea they dealt with this kind of activities.

Am gasit poza!

Astazi am gasit si despre cine este vorba: Vajrakilaya, zeitate fioroasa ce tine in mana un kila sau p'urba, pumnal piramidal care distruge obstacolele. Face parte din yidam-si.

Au pays du Dragon: arts sacrés du Bhoutan

Acesta este numele expozitiei pe care am fost sa o vad astazi la musée Guimet. O splendoare!
Inceputul expozitiei este dat de niste fotografii facute de Matthieu Ricard. Prima dintre ele prezinta cadrul: un peisaj magnific din Himalaya, un curs de apa intre doua vai ce se pierde undeva intr-un munte imens care domina compozitia. Peisaj arid, culori pamantii plus un albastru pal ce tine loc de cer.
Apoi expozitia in sine e destul de bogata cu multe piese interesante: obiecte rituale, sculpturi, thankasuri, mandalasuri. Personajele variaza si ele de la Buddha Shakyamuni pana la Buddha Mayitreya trecand pe la Padmasambhava, Avalokiteshvara, Vajrasattva, Vairocana si alti boddisattva plus niste persoanje specifice Butanului dar al caror nume imi scapa in acest moment.
thankasurile si mandalasurile nu erau protejate de nici un fel de vitrina asa ca am putut admira in voie desenele lor magnifice cu toate detaliile lor (very impressive!). Si bineinteles ca de fiecare data cand ma duc la o expozitie, mi-am ales si de data asta "obiectul-pe-care-l-asi-lua-cu-mine". Imi e greu sa spun daca era vorba de un pumnal ritual sau de o sculptura in sine, (si evident ca nu-mi mai aduc aminte ce scria pe fisa), in orice caz, era o chestiune in forma de pumnal gros infipt intr-un cadru in forma de paralelipiped si pe care era desenat un Buddha sau un personaj in pozitie de meditatie (obiectul pare sa fie detasabil), iar in loc de maner are ceva zeitate pe el cu multe maini care tine si ea in fata un pumnal si care in spatele celorlalte pereche de maini are aripi! (semana putin cu genul de vulturi pe care-i deseneaza amerindienii...). E prima oara cand am vazut un asfel de obiect. Pentru a vedea o parte din obiect, aici este o mica animatie cu cateva din piesele prezente. Este vorba chiar de ultima imagine - nu e greu sa o recunoasteti e cea mai ciudata de-acolo:) Culoare neagra (inafara de fata care e galbena), o zeitate care se uita bizar si tine un cutit ritual in mana.
Partea interesanta este ca cea care s-a ocupat de expozitie a fost Nathalie Bazin pe care am avut prilejul sa o ascult acum un an jumate la zilele Nepalului organizate la Pagoda. A tinut o conferinta despre piesele budiste nepaleze, in special din Mustang. Atat de interesant mi s-a parut ce spunea si de fascinant incat atunci mi-am spus ca trebuie sa fac ceva sa-mi schimb aria de interes (eram la sfarsitul masterului 2 de engleza) si sa virez spre genul acesta de subiect:).
Asa ca intr-o oarecare masura ii datorez faptul ca m-am "reorientat".
"Fun" fact: stiati ca dorje-ul (sau vajra) este in mod normal sculptat in bucati de meteorit?! Am aflat astazi acest lucru uitandu-ma pe un catalog. Dar cica nu s-au facut studii serioase in sensul asta. Asta pretind tibetanii.

Chindia

Un cantec pe care l-am facut si eu cu multi ani in urma la cor, compus de Alexandru Pascanu. E cam bizar sa-l vad interpretat de americani!:) Ma intreb daca dirijoarea cunoaste si altceva din muzica populara romaneasca pentru ca pe ici pe colo mi se par putin dubiose alegerile (+ plus vocea I nu se aude suficient de tare, e tot timpul acoperita de a doua si a treia). Dar in mare e faina.

Témoignage

Experienta unui tanar care se pregatea sa intre in randul preotilor dar care a avut parte de o noapte "with a twist" (si ce mai twist) cu putin inainte de pasul decisiv si care i-a schimbat parcursul: Nuit magique dans la cathédrale de Chartres.

Dintr-una-ntr-alta:)

Deschid o pagina pe net ca sa vad ce manipulare folosesc autoritatile pentru a prezenta vaccinul minune impotriva gripei porcine, insa se avereste ca pagina respectiva duce la alte titluri. Si evident ca nu am mai ajuns acolo unde vroiam pentru ca un altul mi-a atras atentia, si anume, un articol despre Herta Muller careia i-a fost decernat premiul Nobel de literatura. Scriitoarea facea parte din comunitatea germana din Romania inainte de a se exila in Germania in 1987, la varsta de 34 de ani.
Si evident ca subiectul cheie al operei sale este - ati ghicit - regimul ceausist, dictatura comunista. Ok.
Si ma intrebam, cum se face ca toti cei de origine romana care se intampla sa ia premii prin strainatate pentru opera lor artistica se invart tot in jurul acestui subiect? Bineinteles ca vremurile respective au afectat pe toata lumea si e normal sa fie asa, dar nu e timpul sa mergem inainte? Sa "get a grip" (or five) ?
Spun aceasta pentru ca am "ras-le-bol" ca de fiecare data cand e vorba de Romania sa-i fie asociati doar tiganii si Ceausescu. Nimeni nu vorbeste de colinde de pilda!:)
Insa cum stateam eu asa si cugetam, mi-am adus aminte de prima mea intalnire cu violenta.
Era in timpul sau imediat dupa revolutie (deci aveam vreo 4 ani jumate) si vad la televizor urmatoarea imagine: camera de filmat fixata pe un teren in ruine (cred ca era in Bucuresti) si un tip care fuge inspre aceasta strigand "Jos Ceausescu!" de mai multe ori si, cand ajunge in dreptul ei, rupe cu niste gesturi foarte bruste o fotografie de-a lui Ceasca.
Nu, nu am vazut batai, nici sange, insa ura pe care o avea acel om in ochi in timp ce facea gestul respectiv, ca sa nu mai vorbesc de ton, a fost pur si simplu monumentala. Am ramas socata. Sigur, fusesem supusa unei indoctrinari la gradinita ("Ceausescu este un erou! Datorita lui noi avem energie, curent, lumina!..." si alte traznai de genul), iar ceea ce vedeam mi se parea de o cruzime sora cu nebunia. Cum sa urasti in halul acesta un "erou"! Imi aduc aminte ca m-am revoltat si ca am spus cu voce tare lucrul asta, si nu mica-mi fu mirarea cand ai mei (parinti si bunici cred) toti erau de partea lui! Parca se intorsese lumea cu fundul in sus!
Dupa aceasta mi-au explicat evident ce si cum, dar momentele acelea au fost foarte bulversante.:) Tot atat de bulversante ca atunci cand mi-am dat seama in liceu (si mai apoi la facultate) ca, impofida a ceea ce sistemul educational m-a facut sa cred ani de-a randul, si anume, ca totul se stie, se cunoaste, inveti, aplici reguli si e ok, lucrurile stau exact pe dos. Ca exista un flou artistic ce inconjoara totul si in care fiecare isi croieste o cale asa cum il duce mintea si putinta. Si sensibilitatea. Si sigur, multi vor sa te convinga (in special in Romania, dar mai sunt si p-aici) ca varianta lor e cea viabila, buna si evidenta.
Voilà! Cele doua principale destabilizari ale vietii mele:))

L'Alchimie, Science et mystique

Partea 1.
Partea 2.
Partea 3.

C'est du jamais vu!!!

Fête des peuples de l'Himalaya

Astazi si maine se desfasoara festivalul populatiilor din Himalaya (de fapt 99% tibetan), manifestare despre care am mai avut prilejul sa scriu si pe care o astept in fiecare an cu mare nerabdare.
Ajung acolo pe o vreme destul de racoroasa, fara soare, in jur 12:15 si constatat cu tristete ca pierdusem un documentar intitulat "Lacul Yoginilor" care tocmai se terminase (proiectia avea loc chiar in Pagoda). Am iesit afara si m-am indreptat spre standul cu mancare:) Acolo mi-am ales un momo vegetarian si inca doua chestiuni cu legume si un ceai sarat tibetan.
Ma asez la o masa afara unde bate vantul si incep sa degust mancarea care se dovedeste a fi mult prea sarata pentru gustul meu. Pana si ceaiul, care nu este excesiv de sarat, mi se pare totusi de nebaut in aceste conditii. (In acest moment savurez un "kashmiri tchaï", care contine 6 condimente amestecate cu ceai negru dupa o reteta traditionala nepaleza --- sau cel putin asa scrie pe ambalaj:) )
Impresiile de moment sunt destul de dezamagitoare. Decalajul dintre entuziasmul debordant cu care asteptam sa vina aceste zile si ceea ce mi se arata era destul de flagrant.
Lumea nu venise in abundenta, iar in incinta pagodei unde de obicei sunt o puzderie de oameni, acum nu se aflau decat standurile de mancare, restul comerturilor fiind amenajate inafara, intr-un spatiu mult mai generos (pregatit fara indoiala pentru concertul traditional din aceasta seara). Ma ridic de la masa si decid sa dau totusi o tura pe la diversele standuri sa ma uit pe la obiectele pe care le afiseaza.
Afara incep sa se arate razele soarelui, si constant cu placere ca spatiul se mai animase intre timp.
Gasesc o multitudine de figurine, haine, thankas si alte obiecte foarte simpatice. M-am si facut cu doua medalioane foarte dragute, amandoua rotunde, unul cu desenul de pe Svayambhunath din Kathmandu, iar al doilea -foarte fin- cu doua dorje-uri incrucisate in relief.
Apoi m-am asezat pe unul din scaunele din fata scenei (de fiecare data exista si ceva reprezentatii artistice) si am asistat la o chestiune destul de speciala.
Asteptam noi (spectatorii) asa, si apare un nene, muzician, dansator etc care vine cu un soi de toba si scoate tot felul de sunete foarte frumoase si armonioase din propriul glas de rasuna intreaga poiana. (asa un volum mai rar:) ). Aflam ca ceea ce facea era de fapt un soi de invocatie care se canta intotdeauna inaintea operelor tibetane (foarte asemanatoare -ca functie, nu si stil:)- cu orice inceput al unei performante traditionale de teatru sau muzica din India) si in care se cere ajutorul sau protectia fiintelor invizibile pentru buna desfasurare a reprezentatiei.
Vocea acestui om a fost incredibila, si ne-a captivat pe toti cei care eram acolo. se stransesera oamenii de pe la toate buticurile sa vina sa vada despre ce este vorba.
Dupa acest moment a urmat o poveste. O frantuzoiaca ce facea pe povestitoarea citea textul (o poveste tibetana tradusa in franceza,cu niste puternice tente budiste dar cu un caracter eminamente popular:), "occurences" de ragete, c**, partzuri si altele) iar nenea de adineaori o acompagna la diverse instrumente traditionale. Povestioare era despre doi magarusi foarte buni prieteni care, trecand prin tot soiul de peripetii ajung sa fie luati drept cei doi lei ai zapezilor (ii vedeti pe steagul tibetan), iar de frica lor o iau la goana toate animalele carnivore, si de atunci incoace, in acea vale in care se aflau din sudul Tibetului, toata lumea trai in pace si armonie ... pana la invazia chinezilor! (asta nu era in poveste :) ).
Binedispusa dupa auzul acestei istorisiri dar cam infrigurata, m-am ridicat si am decis sa o iau la pas. Am iesit din incinta "festivalului", am luat un vélib (adica o bicicleta) si m-am dus la plimbare. Si am circulat asa mai bine de vreo doua ore jumate pana sa ajung acasa, pe un soare superb dar prin destul de mult vand si praf.
All in all, a very nice experience.

The strangest thing

Ma trezesc in aceasta dimineatza si, dupa cateva activitati indispensabile, ma apuc de lucru. Dupa ceva sanskrita ma pun sa citesc dintr-o carte despre Krama (una din scolile din SK). Si citeam si luam note, si cum avansam asa, parca se tot accentua atmosfera Craciunului!!! Tot auzeam in minte colindele Madrigalului si ale lui Hrusca, pana cand chiar m-am pus sa le ascult. In timp ce ascultam mi-am pregatit ceva de mancare, si gustul mancarii mi-a evocat si el Craciunul (din cauza semintelor de brad?). In acel moment mi-am spus: "Gata! azi e Craciun!" si am decis sa-l sarbatoresc de fiecare data cand imi vine. Oricum de ani de zile nu-l mai simt de ziua lui oficiala, asa ca.. decat sa fiu dezamagita ca nu e asa cum vreau, mai bine fructific momentele acestea.

Acum ascult in continuu "Ma luai luai" de Tudor Jarda (gasesc ca e minunata) si beau "Christmas tea" pe care l-am cumparat la Londra si care evoca si el foarte bine Craciunul. Am pornit si beculetele, iar mai tarziu am de gand sa-mi procur niste "After Eight".

Dar lucrul cel mai straniu e ca texte despre SK imi evoca un astfel de context!! Pana si eu gasesc lucrul asta bizar. E drept ca sunt niste elemente in el care aduc a Crestinism, dar nu cred ca de aici mi se trage. Poate de anul trecut, cand iar ma simteam de Craciun prin noiembrie, si in timp ce lucram la sanskrita pentru cursuri, ascultam colinde si mancam ciocolata cu menta.

L'oubli de l'Inde

sau "Amnezia filozofica" cum o numeste Roger Pol-Droit. O carte despre care mi s-a povestit destul de mult si pe care de-abia acum cateva zile am reusit sa pun mana si ochii. E intr-adevar foarte interesanta si amuzanta (haz de necaz). Intrebarea la care incearca sa raspunda autorul este cum se face ca lumea occidentala traieste intr-o ignoranta filozofica totala fata de filozofia asiatica (si in special cea Indiana pentru ca pe ea pune accentul), in timp ce in secolul 19 erau foarte interesati de ideile vehiculate prin acele orizonturi.
Prima problema este conceptia despre filozofie pe care inca o mai partajeaza majoritatea eruditilor, si anume, ca filozofie a exista numai in Grecia, ca acolo s-a nascut, iar pe alte meleaguri nu au rasarit decat gandiri mitice, ceva speculatii pe ici pe colo, superstitii, spiritualitati si cam atat.
"NU!" este raspunsul la intrebarea pe care v-o puneti.
NU iau in considerare (stimatii filozofi), nu cunosc, n-au auzit de nici un Shankara, Asanga, Dharmakirti, Nagarjuna, Abhinavagupta etc. etc. etc.

Filozofia in ziua de astazi se defineste drept o constructie intelectuala care incearca sa expliciteze locul omului in univers si alte chestiuni de genul acesta, dar care este cu totul desprinsa de vreo practica. Cu alte cuvinte e ca popa: una zice si alta face. Si dupa definitia asta ei decid ca filozofie a existat numai in Grecia! (e deajuns sa consultati orice manual de filozofie, compendiu de texte etc). Sigur, oricine are si numai un scai de cultura generala stie ca in Grecia filozofii se dedau unor exercitii spirituale, si ca la origine aceste doua componente (practica si produsul intelectual) nu erau deloc disociate. Dimpotriva: era marca specifica filozofului!!
Aceasta "neintelegere" pare sa fie cauza problemelor (ca sa nu mai spun ca atunci cand un Heidegger sustine sus si tare ca textele indiene -la care a avut el acces si Dumnezeu stie in ce traducere si ce a inteles din ele - sunt niste bazaconii...). La aceasta se mai adauga un paianjenish care ne duce de la programa scolara la politica editurilor etc.

Oh well. Astazi am vrut sa-i dau de capat dar nu m-am urnit cu lectura. In schimb am petrecut majoritatea parte a zilei ascultand muzica clasica, de la Rachmaninof, la Tchaikovski, Sibelius, Fauré, Prokofief si altii. Ce bogatie!!! Si cand asculti "muzica" de astazi te apuca batzul nu alta. ********************************************************************

Despre evenimente

In Le chemin des flammes Pierre Feuga zice asa:

"Il y a un moment où on cesse de croire que les choses vous arrivent. Rien n'arrive en tout cas de l'extérieur. Les événements jaillissent de nous et ils nous expriment, ils nous ressemblent, ça se déroule, ça se développe à partir de notre centre, comme l'araignée qui secrète sa toile. Même quand les événements apparaissent injustes, pénibles, ils ont leur raison d'être. Tout vient à son heure, quand il faut et où il faut. Cela ne veut pas dire qu'il faut être fataliste, résigné, soumis, prêt à tout accepter. Tu peux lutter, dans certains cas tu dois le faire mais en sachant au font de oi que même ta lutte, te révolte, ta non-acceptation font partie du déroulement, du jeu. "

Le Yoga du Shivaïsme non-duel du Cachemire

Eric Baret pentru revista Génération TAO:

"Le yoga cachemirien est un des aspects de la tradition non duelle du Shivaïsme. Même si sa technicité peut sembler être indépendante de son origine traditionnelle, ce n’est que lorsqu’il s’inscrit dans l’enseignement global du Shivaïsme cachemirien qu’il trouve son intégration la plus étendue. La spécificité de cette approche repose sur l’absence de but quant à la pratique et la maintenance d’une activité neuro-musculaire réduite au minimum pendant sa réalisation. Au lieu d’utiliser le corps comme moyen d’accomplissement, celui-ci est reconnu comme expression de la conscience et la pratique consiste à l’amener à résonner de son origine.

De même que le taiji ou le qi gong coupés de l’essence de la tradition taoïste restera souvent une activité artificielle, la pratique des asanas coupée de l’enseignement non duel créera des capacités qui, au lieu de faciliter la mise en question du pratiquant, cœur de l’enseignement traditionnel, favorisera l’acquisition d’affirmations égotiques qui ne sauront s’harmoniser sereinement avec la globalité de la vie. Néanmoins, il est possible d’utiliser certains exercices apparemment libres de leur contexte essentiel pour stimuler une amélioration corporelle ou mentale. Cette direction ne concerne pas l’approche traditionnelle, qui est libre de tout arrivisme.

Le yoga est célébration, remerciement au principe suprême de son actualisation psycho-corporelle. Comme la danse ou la musique, la pratique se vit comme une expression de gratitude à la vie de nous avoir permis d’explorer les espaces-temps si prodigieux de l’existence."

Chant diphonique

Am gasit un documentar fascinant despre acesta tehnica vocala ce se practica in special in Asia Centrala, Siberia, Mongolia, Tibet si in care interpretul reuseste sa cante la doua voci! Muzica polifonica la o singura voce! In plus, se poate combina vocea de cap/gat/piept etc cu diferite pozitionari ale limbii si buzelor.
Genul asta de muzica este folosit in muzicoterapie si in tot soiul de alte practicii care folosesc vocea ca mijloc de explorare.

YOGA: Desikachar, Jois, Iyengar

Toti trei sunt discipolii lui Krishnamacharya, dar transmit Yoga in moduri foarte diferite. Iyengar avea probabil o constitutie mai sensibila si a fost putin traumatizat de Guruji, Jois pare genul de persoana care nu pune nimic sub semnul intrebarii in ceea ce priveste firea lui K., macar ca si el admite ca era "dangerous" (mi se pare si cel mai traditionalist dintre toti trei), iar Desikachar se pare ca a avut parte de un maestru (care din intamplare ii era si tata:) )mult mai cald si afectos, iar metoda lui e departe de a pune atat de tare accentul pe lucrul cu asanele. ceea ce e de inteles: P.Jois se pare ca preda exact asa cum o facea K. cat timp a fost elevul sau; Iyengar nu a primit de la acesta decat instructiuni legate de asane si restul l-a descoperit singur.

Aici un articol foarte interesant in care reiese destul de clar abordarea fiecaruia.

Art

Una din tehnicile mele preferate din arta plastica este aquarela. Gasesc ca are ceva foarte feminin in ea datorita puterii ei de sugestie, a finetii desenului si formelor, a mediului acvatic.
Iar Milind Mulick este fantastic.
Si in plus de asta mai e si foarte yogin!

"The thing that makes one artist different from another is attitude, and what makes an artist different from a non-artist is attitude. By attitude I do not mean growing a beard or acting in a certain way that one might expect of an artist. Rather, it is one's way of looking at things and observing the world in a kind of detached sort of way. While I am sketching or painting outdoors, a sensation arises as if I am watching a movie or dreaming. I am fully involved with the scene, but somewhere inside, I am different. It is like being relaxed in my armchair. The beauty of the world becomes enhanced. This is a very pleasing sensation and, I think it is one of the best gifts of being an artist."

Meet Swami Yogananda!

Nu e vorba de Paramahamsa Yogananda, ci de un "mosulica" de vreo 99 de ani care de fapt nu este mosulica deloc daca stai sa vezi ce poate sa faca!:)
Cica nenea asta a practicat mai toata viata systemul lui Kartikeya Maharishi (apoi Dhirendra Brahmachari) numit "Sukshma Vyayama". (Acuma, chiar nu stiu daca K. Maharishi l-a inventat, dar oricum, prin D. Brahmachari a fost "popularizat").
Un articol despre el aici.

Hidroterapia colonului

Am descoperit astazi doua site-uri care m-au cam cutremurat.
Este vorba despre asa numita hidroterapie a colonului care reuseste sa spele in integralitate intestinul gros ceea ce e absolut incredibil. De cand suntem mici se aduna resturi acolo si se solidifica din cauza alimentatiei (care pentru majoritatea dintre noi este predominant acida) si a tratamentelor medicamentoase (antibiotice si alte traznai). Rezultatul?
Colon dilatat (poate pastra deseuri de pana la 5 kilograme sau chiar mai mult!!!), dopuri care se tot inchisteaza si care degajeaza niste toxine extrem de nocive care afecteaza in special ficatul, formare de polipi apoi cancer... perspectiva nu e roza deloc. Multe multe probleme fizice -circulatorii, de ficat, oboseala, lipsa de energie etc - si psihice - ex chiar depresia!! - decurg deasemenea de aici.
Din pacate, nici cei cu tranzit regulat nu scapa de aceste chestiuni. Poti elimina zilnic si asta nu reprezinta deloc o dovada cum ca nu ai avea materii fecale incrustate in intestin pe care nu le poti scoate.
Terapia asta din cate am inteles a fost inventata de americani. Este simpla si deloc dureroasa, insa al naibii de costisitoare (100 euro pe sedinta!! iar in mod normal iti trebuiesc cam trei). Cica se utilizeaza cam 70 de litrii de apa pentru 45 minute de spalat!!!!

Mai multe aici. Si aici pentru poze (apasati la rubrica "néttoyage de l'intestin grêle"!!

Vipassana

Un interviu fain cu Henepola Gunaratana, calugar budist Theravada, despre meditatie. A scris o carte pe acest subiect pentru incepatori si gasesc ca e una din cele mai bune pe care le-am intalnit.

TOTUL e posibil

Am gasit un mic articol foarte ciudat in revista Planète, din septembrie/octombrie 1964. Directorul revistei a fost Louis Pauwels, iar in comitetul director cu multe contributii, Jacques Bergier (autorii cartii Dimineatza magicienilor).

Iata articolul:

"Médecine: Un mystère au Japon

On a trouvé au Japon des malades sur la peau desquels il pousse des fibres de coton. C'est tout à fait impossible scientifiquement, mais pourtant cela est. On a analysé ces fibres dont près de trois kilos ont été déjà ramassés. Elles ont été photographiées et ont même fait l'objet d'un film en couleur. tous les truquages possibles ont été envisagés: on connaît en effet des cas de folie où les patients s'injectent les produits les plus invraisemblables sous la peau. Mais aucun truquage n'a pu être décelé. Le docteur Ziro Nikuni, de l'université d'Osaka, a émis l'hypothèse que dans le corps humain et dans certaines conditions, le glucose peut se transformer en cellullose. Le savant japonais a défendu cette théorie à un Congrès international de la chimie des hudrates de carbone en Allemagne. cette théorie a le défaut d'être absolument inadmissible scientifiquement. "C'est de la magie", a dit alors l'éminent savant japonais, le docteur Tamotsu Tajiri. Il est certain que la transformation d'un être humain en loup paraîtrait moins invraisemblable à la science que la transformation d'un être humain en plante ( :)) ), et pourtant ce dernier phénomène a été bel et bien observé.

...intotdeauna am spus ca traim intr-o lume ciudata rau...

Legenda descoperiri cafelei

Am gasit intr-o "revista" (o carte in toata regula:) ) din 1834 un articol despre Istoria descoperirii cafelei, despre influenta ei, si anecdotele legate de introducerea ei in Europa si in Antile.

Iata inceputul articolului ce contine partea legata de originea descoperirii (notati similaritatile cu legenda descoperirii ceaiului!) :

"Le café, comme chacun le sait, est originaire du royaume d'Yémen, dans l'Arabie-Heureuse. ce pays fortuné qui, en échange de ses précieuses productions, voit affleurer dans son sein l'or de toutes les parties du globe, reagarde avec raison le café comme une des sources les plus abondantes de sa richesse.
Le premier qui fait usage du café est, selon Schehabeddin, auteur arabe du XVe siècle, un muphti d'Aden, qui vivait au commencement du IXe siècle de l'hégire. Mais, selon la tradition vulgaire, on serait redevable de cette découverte à un mollach (religieux mahométan) nommé Chadely ou Seyadly, dont le nom est encore en vénération dans l'Orient.
Ce saint personnage se voyait souvent surpris par le sommeil au milieux de ses prières, imputait ses assoupissements à la tiédeur de sa dévotion, et sa conscience timorée était tourmenté de pieux scrupules; le hasard, ou, selon la légende, le prophète, touché de sa peine, lui fit rencontrer un pâtre qui lui raconta que toutes les fois que ses chèvres avaient brouté des baies d'un certain arbrisseau, elles restaient éveillées, sautant et cabriolant toute la nuit. Le mollach voulut connaître ce singulier végétal: le pâtre lui montra un joli petit arbre à écorce grisâtre, au feuillage d'un vert brillant, presque semblable à celui du laurier-amande, et dont les branches déliées portaient, aux aisselles de leur feuilles opposées, des bouquets de petites fleurs blanches comme le jasmin, entremêlées de petits fruits les uns naissans et verts, les autres plus avancés, et d'un jaune clair; d'autres, en parfaite maturité, de la grosseur, de la forme et de la couleur de nos cerises anglaises. C'était le cafier ou cafeyer.
Le mollach voulut éprouver par lui-même la vertu singulière de ces baies. Il en prit une forte enfusion, et il passa toute la nuit dans une sorte d'enivrement délicieux qui n'ôtait en rien à la libérté de son esprit. Il fit part de sa découverte à ses derviches, et bientôt le café fut recherché par les dévots musulmans comme un présent divin, apporté du ciel par un ange à un vrai croyant."

Lilian Silburn

Lilian Silburn este (a fost...) nu numai pioniera in domeniul Sivaismului non-dualist Kashmirian (membru de onoare la C.N.R.S.) cu o groaza de traduceri si publicatii la activ, dar si o mare practiciana!!! In cartea ei despre ku.n.dalinii spune ca ea a dus la bun sfarsit practica asta cu ajutorul gurului sau, Mahatma Radha Mohan Lalji (vezi poza), maestru sufi (si nu Swami Lakshman Joo!) care cica a descoperit noi centri energetici (alte cakrasuri) in corpul subtil (corpul imaginal dupa Padoux). Date fiind afiliatiile yogai cu sufismul in India, acest lucru nu e deloc surprinzator.
Nimeni insa nu stie mai nimic din viata personala a autoarei. Ahem.. nu, sunt convinsa ca mai sunt cativa care sa stie destul de multe lucruri despre ea, dar pana acum nimeni nu s-a incumetat sa publice oarece despre cine a fost acest personaj. Se pare ca ea a lucrat prin imprejurimile Parisului cu un grup de oameni care cica mai transmit ceea ce au primit de la ea.
Am reusit sa gasesc insa o mica referinta intr-un interviu cu Irina Tweedie in care povesteste cum l-a intalnit pe gurul sau -acelasi Radha Moham Lalji- gratie lui Lilian! Aici.

Alexis Sanderson a criticat traducerea lui Silburn a Siva Sutra, spunand ca din cauza afiliatiilor sale cu sufismul a interpretat gresit anumite pasaje, mergand chiar impotriva a ceea ce spunea Swami Lakshman Joo. So what? Daca ea chiar a dus la termen genul asta de practica, atunci chiar prea putin conteaza. Orice traducere este deja o versiune personala. Aici macar vine din experienta.

La final, un pasaj interesant din Silburn:
"J'aurais aimé dédier ce livre au Swaami Lakshman Brahmacaarin qui m'a toujours soutenue dans l'exploration des textes, ou encore à mon guru, Shri Radha Mohan Lalji Adhauliya, dont la pure efficience mystique m'a fait vivre sans l'intermédiaire ni moyen la grande expérience de la ku.n.dalinii. Mais n'ayant guère reçu d'encouragement à publier cet ouvrage - entreprise bien téméraire à leurs yeux -, je le dédie au serpent abyssal qui attend impatiemment depuis des millénaires un signe de reconnaissance."

Sfarsitul anului universitar

Tocmai am realizat ca am inceput sa scriu acest blog la inceputul anului universitar.. de fapt la anului EPHE-ist:) si ca nu de mult acesta s-a terminat si eu nici nu l-am vazut trecand!
Stau si ma gandesc la perioada asta si nu-mi vine sa cred. Imi aduc aminte de momentele de stres intens din iarna si de acum din mai-iunie, de zilele petrecute la biblioteca, de momentele de exaltare sau de dezamagire din timpul cursurilor, de discutiile cu colegii, de gramada de bani pe care am dat-o pe fotocopii de capitole dintr-una din cartile pe care trebuia sa fac o fisa de lectura (ieseam mult mai ieftin daca o cumparam, dar cum e epuizata editia... si cum nici una din bibliotecile pe care le frecventez nu imprumuta acasa...), de nervii pe care mi i-am facut din cauza cursului de Practici Alimentare din cauza lipsei surselor...
Cu ce m-am ales de pe urma acestui an?
hmm.. stiu mai multa sanskrita ca inainte (ceea ce nu e greu deoarece inainte nu stiam deloc:), orice e mai mult decat nimic); incep cu adevarat sa-mi dau seama de ce inseamna sa lucrezi in acest domeniu (si inainte stiam ca e muuuuuult, dar nici chiar asa!!!); mi s-au mai pus in ordine niste chestiuni care erau incalcite in neuronii mei (pardon, printre moleculele jumatatii mele de neuron:)) ) -lucru foarte salutar!:); am inteles ca subiectul in care m-am bagat este mult mai interesant decat credeam dar si muuuuuuuuult mai complicat si complex. Si am mai invatat multe lucruri care nu pot fi descrise - de fapt pot fi descrise dar nu merita - pentru ca fac parte dintre acele elemente, detalii efemere dar care te ajuta sa intelegi ceva mai profund, dar care functioneaza diferit pentru fiecare dintre noi.
Singurul lucru pe care-l regret este ca din cauza ritmului foarte alert parca nu am avut timp sa ma bucur pe deplin de ceea ce faceam.

Au si ei falitii lor...

Am asistat astazi la o sustinere de teza de doctorat la Sorbonne despre timp si eternitate in teologia lui Abhinavagupta. Am ramas cu gura cascata. Personajul principal, adica cel care sustinea (nu-i fac public numele) a ajuns in intarziere: tot juriul era la locul lui, noi spectatorii la locurile noastre si el lipsa! ajunge intr-un final si nici nu se simte sa ceara scuze juriului pentru intarziere.
Protocolul vrea ca mai intai sa vorbeasca cel care sustine timp de vreo 15 minute, sa-si expuna lucrarea, motivatiile care au stat la baza ei, dificultatile pe care le-a intampinat, liniile de forta, pentru ca intr-un final sa mentioneze niste posibile deschideri de cercetare. Dupa ce si-a terminat prezentarea, membrii juriului iau cunvatul pe rand (incepand cu indumatorul lucrarii) si-si exprima punctele de vedere asupra operei: ce le-a placut, ce au gasit interesant, ceea ce nu le-a placut, care sunt punctele slabe, ce poate fi imbunatatit etc, dupa care (in general dupa fiecare membriu al juriului) candidatul are voie sa dea explicatii cu privire la reprosurile facute.
Ajunge deci candidatzelul nostru in fata juriului si incepe sa povesteasca una alta despre lucrare. O prezentare nepregatita dupa parerea mea (si a lui André Padoux), si lansata intr-un stil de parca omuletul nu avea nimic de aparat/ justificat in fata acelor oameni. Parca era la bistro cu ceva amici. Tot ce reiesea din discursul sau era o atitudine plina de sine, iar dupa spusele juriului, si din lucrare. Problema nici n-ar fi asta daca ar avea si calitatea care sa sustina acest gen de atitudine: TOTI membrii juriului au vorbit apropae exclusiv numai de problemele lucrarii: nenumarate graseli de franceza, de exprimare (asta dupa ce indrumatorul lucrarii corectase un numar impresionant si star-ul nostru nu se sinchisise sa faca corecturile!!!), citate fara referinta(!!!) sau fara precizarea editiei din care au fost luate, traduceri aproximative.......Torella i-a cerut sa-i spuna unde Dumnezeu a invatat el sanskrita!! deci omul asta face o teza pe gandirea lui Abhinavagupta si traduce textele sale (care sunt intr-adevar oribil de dificile), se lanseaza in tot felul de speculatii filosofice in conditia in care nu are o buna cunoastere a sanscritei!! Nu numai ca nu o stie suficient de bine sa faca traduceri bune, dar nici nu a dat-o cuiva sa o reciteasca!!!
Altele: prea flou, prea multe repetitii, reluari, argumente neconvingatoare, lucruri inutile, comparatii care de fapt nu sunt comparatii si in acest fel nu duc nicaieri si cate si mai cate alte defecte.
A fot prima data cand am vazut ca un doctorand nu se sinchiseste sa ia note in timp ce se fac comentariile!!! el statea asa si se uita la profi si mai ca asi baga mana-n foc ca nu auzea nimic din ce i se spunea. La un moment dat Padoux chiar i-a spus (era legat de remarcile sale asupra formei) cand a vazut privirile de lehamite pe care le arunca in timp ce el vorbea: "Poate aveti impresia ca sunt lucruri inutile (ex. o bibliografie bine facuta nu un rahat care nu paote fi folosit pentur ca lipsesc date importante), dar va asigur ca este important. Sau, nu stiu, poate ca am eu o viziune neadecvata asupra a ceea ce inseamna o teza de doctorat...". Noroc ca ironia nu ucide.
Deci am stat acolo patru ore si am auzit critici de la specialisti unul mai tare ca altul (nu au fost NUMAI critici, avea si parti bune lucrarea): pe langa Padoux si Torella, mai erau Françoise Bonardel (da, cea care a scris Filosofia alchimiei), Bettina Baumer, Michel Hulin si Chenet. Dupa asta au urmat deliberarile.
Revine juriul si ne anunta ca i-au acordat doctoratul cu mentiunea "foarte onorabil". La faza asta mi-am spus ca am pierdut un episod. De altfel cand m-am uitat la membrii si erau toti cam nelalocul lor.
Cand se anunta deliberarea, publicul si juriul aplauda. Publicul a aplaudat, juriul ceva mai putin: Padoux a dat de vreo 2-3 ori din palme, Torella nici nu s-a sinchisit. Se vedea clar ca nu li se parea normal asa ceva. Padoux de altfel a spus ca el nu ar fi acceptat asa o teza!
Baumer cred ca e o tipa mult prea draguta si blanda ca sa refuze pe cineva, Bonardel l-a incendiat destul de bine, dar ea e specialista de filosofie asa ca banuiesc ca i-a gasit parti compensatorii, pe cand Chenet si Hulin s-au implicat in coordonarea tezei asa ca nu puteau sa o refuze...
Deci, vedeti, se intampla si pe la case mai mari. Sigur, o puteau accepta cu mentiunea "Acceptabil", dar nu.

Museul Albert Khan

Am fost astazi sa vad o expozitie care dureaza de vreun an de zile cu fotografii din colectia lui Albert Khan, facute in India la inceputul secolului (1913, 1927-1928). Toate sunt autocromuri (primul tip de fotografie color) si arata diferite personaje si peisaje din partea centrala si nord-vestica a Indiei. Sunt aproape convinsa ca multe scene prezente acolo cred ca se mai pot intalni si astazi. Altele reflecteaza clar o anume epoca pe care tare mult mi-ar fi placut sa o cunosc.
Pentru cateva poze, aici.
Spre surpriza mea, expozitia nu a fot singurul punct de atractie: muzeul are si o gradina imensa, iar o buna parte din ea imita gradinile japoneze! Ba mai mult, exista si case japoneze in stil traditional (fara indoiala acelea ca de pe vremea lui Albert Khan)! Si un lac cu pesti aurii si cu creveti!!

BD

Am avut norocul sa descopar o serie excelenta de benzi desenate: Jonathan de B. Cosey.
Lucrul care m-a atras mai intai a fost ca povestile se desfasurau in Asia, dar pe masura ce avansam cu lectura, desenul a inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult, asa incat am citit cu placere si albume cu tente occidentale. Cateodata desenul sau seamana cu cel al lui Hugo Pratt (Corto Maltese, alta minune!!) - Cosey a recunoscut ca descoperirea lui Pratt a fost o adevarata revelatie.
Ma tot gandeam la norocosii care au talent la desen!:) sau cei care incep suficient de devreme ca sa poata sa se perfectioneze in timp. Daca asi avea acest talent, m-asi lasa de scoala si asi face benzi desenate: posibilitatile de expresie pe care ti le pune la dispozitie sunt absolut fantastice! E suficient sa ai putina imaginatie.
Si ca tot veni vorba de desen, lucrul care mi se pare cu adevarat fascinant este expercitiul pe care-l impune: trebuie sa lucrezi cu partea dreapta a creierului si nu cu stanga. Cu alte cuvine, trebuie sa percepi linii, spatii, forme si nu masa, creion, carte, vaza... lucru destul de anevoios. A desena inseamna a vedea ceea ce ESTE si nu ceea ce stii tu ca ar trebui sa fie.

Re-growing rainforests!

O video conferinta foarte foarte faina!!! deci se pot face lucruri pentru a salva planeta!!

O alta prezentare foarte interesanta despre bacterii si noile antibiotice: Turnul lui Babel, aplicatie la nivel microcosmic!!:)

Quote from Meister Eckhart

Prin peregrinarile mele pe valurile netului, am dat de un articol care cita acest fragment si care m-a facut sa ma gandesc la Cartea Tibetana a Mortii.

Eckhart writes : "If you find yourself frightened of dying... (within a so-called, so thought 'hellish nightmare') know this..." The only thing that burns in Hell is the part of you that won't let go of your life; your memories, your attachments. They burn them all away. But they are not punishing you, he said. They are freeing your soul...If you are frightened of dying and holding on, you will see devils tearing your life away. But if you have made your peace, then the devils are really angels, freeing you from the Earth." (Rubin 1990, p.82)... (please note that this is "symbolic" language !)


un fragment interesant dintr-un documentar despre primii crestini in franceza + o conferinta a lui Jon Kabat-Zinn on mindfulness:). E incredibil cat de mult seamana cu Richard Gere!
Si Alan Wallace.

Paroles

Un extras dintr-un "articol" scris de J.-M. Eyssalet, doctor in medicina chineza. Restul aici.

"Si je me présente comme «le grand thérapeute» qui va induire en vous un état extraordinaire, je ne vous aide pas, au contraire. Si, par contre, je dis: «Voilà, sur la base de cet échange que nous avons autour de votre vie, à partir de vos demandes, nous allons aborder les choses différemment, essayer de voir au fur et à mesure comment on progresse, comment on chemine, comment on simplifie le rapport à soi...», là on se rapproche de la méditation, de la possibilité d'écouter pour le plaisir. On n'écoute pas pour le plaisir quand on est cerné de toutes parts par les douleurs, les limitations, les conflits et les images. Il y a un minimum de déblayage à faire mais, ultimement, la responsabilité nous revient d'écouter. Personne ne peut rien pour personne au niveau le plus profond. Nous ne pouvons rien pour nous-même, sinon écouter, sinon inviter la transformation. Et, à mon avis, si toutes les démarches de développement ne sont pas spécifiquement et nommément thérapeutiques, elles vont inévitablement vers une perspective spirituelle, au sens le plus radical du terme, au-delà de et comprenant toute religion. Le fait même d'exister est un mystère extraordinaire, recouvert, banalisé, constamment occulté par la projection que l'on fait de l'idole «ego» que l'on nourrit et dont on craint la mort.

Un site cu poze magnifice.

Docs to download

PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America) pune la dispozitia utilisatorilor si articole gratuite, dintre care cateva sunt axate pe rezultatele obtinute in urma practicilor meditative. Lectura placuta!:)

S-au facut si se mai fac multe experiente pe subiecti care sunt novici in arta meditativa. Acestia trebuiau sa mediteze timp de 30 de minute timp de 8 saptamani.
Observatiile au aratat ca acest gen de practica are efecte semnificative asupra tensiunii, anxietatii, rezistentei la durere, sistemului imunitar sau a calitatii atentiei. Stresul e diminuat, riscul de recadere in depresie e redus cu 40%, procesul de vindecare a psoriarisului e marit cu 30%.

NB: Ideea nu e neaparat sa meditezi foarte mult, ci sa o faci in mod regulat. Creierul trebuie solicitat in mod repetat: are nevoie de vreo 30 de zile pentru a prezenta modificari ale functiilor neuronale (vezi neuroplasticitatea).

A little bit of literature

Pe fostul meu blog, chiar al doilea post a fost despre un roman numit in franceza A la recherche du Yoga (sau The House of Fulfillment) de L. Adams Beck. Mi-a placut mult pentru ca autoarea a reusit sa imbine adevarata literatura cu lucruri mai.. ciudate:) (spre deosebire de Eliade de pilda care si el scrie despre lucruri ciudate, chiar bine, dar asta nu inseamna ca face literatura). Mi-am adus aminte ca sunt accesibile pe internet si cateva nuvele tot bizare de-ale ei regrupate sub numele de The Ninth Vibration and Other Stories si mi-am spus ca n-ar fi rau sa apara un link si aici. L.A.B. (1862-1931) a calatorit mult prin Asia, a fost budista si o vegetariana stricta. Mi-ar fi placut sa o vizitez:) In plus, se pare ca avea o casa absolut halucinanta, cu tot felul de obiecte venite de peste tot de prin lume.

Online books and articles

Am gasit astazi un site excelent cu o groaza de surse -multe inutile - dar printre ele puteti gasi The History of Indian Philosophy a lui Dasgupta (!!!), Abhidharmakosha 1 a lui Vasubandhu (plus altele tot de el), Light on Yoga a lui Iyengar, Mudras a lui Hirsch si multe altele.

Un alt site foarte fain e portalul Persée: contine numeroase articole si review-uri din diferite reviste de stiinte umane si sociale.

Autour de la Bhagavat Gita

A venit ora mea obisnuita de cugetari (nu ca restul zilei asi fi fara ganduri, n-am eu norocul asta:) ), iar in seara asta ele circula in jurul acestui text incredibil: Bhagavad Gita sau "Cantecul Preafericitului". Nu pot sa ma intreb cum anume a fost dat lumii... cine a putut sa compuna asa ceva? Traditia spune ca este un text revelat: m-ai ca asi crede-o. E unul dintre acele texte care aduc o caramida in plus la edificiul fiintei umane.

Rasfoiam o traducere a lui impreuna cu comentariul lui Abhinavagupta, si am dat peste urmatorul pasaj (capitolul 7 śloka 3):

Manuṣyāṇāṃ sahastreṣu kaścidyatati siddhye

Yatatāmapi siddhānāṃ kaścinmāṃ vetti tattvataḥ

"Among thousands of men only a few strive to attain perfection, and of those who strive and succeed, only a few know Me in truth."

"Me" in text este Kṛṣṇa, insa pentru Abhinavagupta el reprezinta Fiinta Suprema si nu vreo anume zeitate sectara. De altfel e foarte interesant de vazut cum Abhinavagupta, un sivaist, se apuca sa comenteze un text visnuit, si nu numai ca il comenteaza, dar il considera ca facand parte din textele de baza ale sivaismului kashmirian non-dualist! Asta arata -printre altele- tocmai ce spuneam mai sus, adica faptul ca nu suntem in hinduismul sectar.

Comentariul sau zice asa:
"Not all human beings are fit for the attainment of the highest reality, i.e. jñāna (cunoastere) and vijñāna. With this verse, the Lord makes it clear that one should make a serious effort to attain jñāna and vijñāna because they are not easy to attain."

Va aduceti poate aminte de postingul despre ignoranta in care spuneam ca pentru sivaismul non-dualist numai cunoasterea duce la eliberare (prin gratia divina - alt posting). Despre asta e vorba aici.
Insa citatul asta m-a dus cu gandul la primul capitol din Tantrāloka in care Abhinavagupta spune o chestie foarte interesanta legata de vidhi, injunctie (sau cum i-o spune in romana) si care mi se pare ca explica mai bine fraza citata. Injunctia este un soi de ordin, de invocatie pronuntata la inceputul cultului vedic sau al diferitelor culte destinate zeitatilor tantrice si care are menirea de a face sa advina actiunea sacrificiala. Cu alte cuvinte ea este performativa. Dar, argumenteaza Abhinavagupta, nu e deloc nevoie de aceasta invocatie daca adoratia este adresata Constiintei, "Eu-lui" absolut, pentur ca in realitate Constiinta este sacrificantul si sacrificiul. (totul este Constiinta)
Abhinavagupta spune ca din punct de vedere al Realitatii, orice cult destinat unei zeitati se adreseaza de fapt Fiintei Supreme pentru ca nimic un exista ca fiind separat de ea. Insa zeitatile respective fac parte din planul manifestarii chiar daca se aflta pe niveluri subtile. Abhinavagupta spune ca poti foarte bine accede la puteri supranaturale sau alte nebunii prin genul asta de cult, insa atrage atentia ca atata timp cat invoci fiinta suprema sub o forma (oricare ar fi ea) -deci ceva limitat - , si rezultatul va fi limitat: adeptul nu va ajunge sa realizeze identitatea sa cu Divinul, "scopul" principal al omului in aceasta traditie. Un alt citat din BhG spune ceva de genul "Cei care nu Ma cunosc in realitatea Mea, se departeaza de mine".
Nu vreau sa fac pe Gica contra, dar o astfel de explicatie mi se pare mult mai de bun simt decat porunca din Legile lui Moise in care ti se ordona sa nu-ti faci chip cioplit ca-i vai de mama ta si gata.

Magique...

Am gasit un documentar excelent pe youtube, in 10 parti, despre Kashmir.

Multe teme sunt abordate: monumente, viermi de matase, safran, ceaiul kashmirian, boats, pipa, Shalimar (Garden of Love), materiale/ shaluri, vopsire, patterns, papier maché, design, carpet weavers, covoare.
Absolut magnific, ca sa nu mai vorbesc de peisaje.

Despre ignoranta si ceai

In Sivaismul Kashmirian ignoranta sta la baza limitarii fintei umane. Insa ea este o composanta ontologica: sigur, din cauza ei suferim, din cauza ei nu vedem cine suntem cu adevarat si tot ce decurge de aici, insa este si conditia sine qua non pentru ca noi sa existam (cand spun "noi", nu ma refer doar la noi oamenii, ci la creatie in diversitatea ei cu absolut tot ce cuprinde ea, stiute sau nestiute, planuri subtile sau grosiere). Insa Creatia nu este sadica, ea pune la dispozitia omului si posibilitatea cunoasterii, singura care poate anula efectul ignorantei.

Stateam si ma gandeam, de ce s-ar uita Fiinta Suprema pe ea insasi (cum spun kashmirienii) ca sa ne creeze pe noi (aici luat la sensul restans)? Why bother? In secunda urmatoare am vazut ceaiul meu verde japonez minunat care ma accompagnaza noptile (daca tot nu pot dormi, macar sa lucrez, iar pentru asta am nevoie de o minte cat mai limpede cu putinta, de unde rolul ceaiului), si mi-am spus ca totusi exista pe lumea asta niste lucruri magnifice care merita sa existe. Rolul omului pana la urma este de a se bucura de jocul acesta al diversitatii, de a se minuna in fata lui si nimic mai mult! Cu alte cuvinte, daca am rasarit pe lumea asta nu a fost pentru nimic altceva decat pentru a ma bucura de un ceai bun! :) (luat ca figura metonimica).
Da, dar CUM anume faci asta cu adevarat... aici se complica povestea. Si ar trebui sa fie atat de simplu.

Super Brain Yoga

:)
daca ajuta, de ce nu?
But what's with the title?!

Sanskrita : surse

Aici.

Inouï Inuits!

O stare ceva mai efervescenta ma face sa ma scol in dimineatza aceasta ceva mai devreme decat de obicei: proiectia unor multiple activitati menite sa-mi umple bine ziua si sa o faca "semnificativa".

Bineinteles ca a iesit cu totul altceva, si trebuie sa spun ca bine-mi pare.:)

In cautarea unei anumite surse bibliografice, un gand imi da tarcoale, si anume, sa verific in ce stadiu se mai afla noua Biblioteca Universitara a Limbilor si Civilizatiilor (care va fi finalizata in 2011) dar din cauza careia, institutiile (care-i vor dona fondurile -gen INALCO, EFEO...) incep sa impacheteze.
Ei bine, pe site dau de anuntul ciclurilor de conferinte lunare organizate de BULAC, si raman surprinsa sa vad o inregistrare online, La Parole inuit (Inuitii reprezinta o populatie/ii care traieste/sc in Alaska, Arcticul Canadian si Groelanda).
Am dat pe play ca sa vad ce si cum, si nu am mai reusit sa ma desprind de ea! Michèle Terrien este absolut magnifica.
Asa cum indica numele, in conferinta e vorba despre conceptia asupra cuvantului, a vorbirii la populatiile inuite (populatii care pana in anii '50 aveau o cultura exclusiv orala -bineinteles ca ne-am bagat noi occidentalii picioarele prafuite in universul lor inzapezit sa-i crestinam, sa-i invatam ce trebuie sa faca, in cine si in ce fel sa creada si altele de genul asta - lucruri care au avut efecte devastatoare: vezi mai jos).
Implicatiile pe care le are aceasta tema sunt absolut fascinante. Am scos niste idei razlete, dar conferinta merita ascultata in totalitate:

-suicidul este legat de faptul de a nu povestii visele si o gestiune proasta a cuvantului;
-visele sunt cuvinte silentioase;
-gandirea este teritoriul veritabil al interioritatii, ea nu trebuie exhibata (e foarte nasol perceput faptul de a incerca sa extragi o confidenta, sau de a manipula, impune propria ta viziune asupra celuilalt);
-isi incep discursul in general expunand faptul ca sunt constineti ca au o vizioune limitata a realitatii;
-visele trebuies impartasite asa cum impartasesti mancarea (suntem intr-o comunitate de vanatori);
-problemele tinerilor (delincvente, abuz de alcool, droguri si alte nebunii) vin din faptul ca nu sunt capabili sa stapaneasca cuvantul;
-cuvantul nu e de natura divina, el vine de la spirite sau de la defuncti;
-conceptia lor asupra justitiei nu este una axata pe pedeapsa (ca la noi), ci pe reconciliere;
...

Aici o alta conferinta (video!) asupra conceptului de "extrema" la inuits.

Despre gratia divina

Astazi am avut parte de un curs foarte fain. Tuturele meu (o ea de fapt), specialista in Shivaismul din Cashmir, a decis sa faca un curs despre gratia in acest context, si cu ocazia asta l-a invitat pe Hubert Bost, specialist a-l protestantismului sec 16-17-18, sa vina sa ne vorbeasca despre gratie in contextul crestin.

Va rezum viziunea pe care o regasim in Shivaismul cashmirian (sau "Trika" in sensul larg al cuvantului), apoi in context crestin (simplificand absolut barbar problematica):

Termenul sanskrit pe care indianistii il traduc prin "gratie" este "shaktipaata" (literal: caderea de energie). acesta e cel mai apropiat termen pe care l-au gasit macar ca atrag atentia ca nu trebuie luat in sensul crestin al cuvantului (macar ca nici in sensul crestin nu stim cu adevarat la ce se refera...).
Notiunea de "gratie" deci, este centrala Shivaismului cashmirian. ea poate fi regasita ulterior si la HIriyanna si Raamaanuja (autori vishuiti), dar cam atat.
Pentru Trika, omul nu poate deveni un jiivanmukta (alt concept cheie) fara gratia divina. De fapt, gratia determina calea, maestrul, initierea pe care o va avea adeptul. Iar gratia nu este altceva decar libertatea Fiintei Superioare (Siva, Unul, Constiinta Suprema, Dumnezeu, cum vreti sa-i spuneti).
ideea e urmatoarea: daca ai parte de multa gratie divina devii iluminat pe loc, daca ai parte de mai putin, atunci ai ceva de lucru, daca ai parte de si mai putin, atunci ai mai mult de lucru si tot asa (intotal cica sunt 9 grade diferite ale gratiei). Booon.
DAr tot textele spun ca aceasta categorizare a fiintelor in functie de cum se manifesta gratia la ei, este una artificiala pentru ca in Realitate (adica din punctul de vedere al Fiintei Supreme), gratia divina este neconditionata, este aici pentru toata lumea. Ce inseamna a fi conditionat? adica ai parte de gratie daca faci X fapta buna si daca eviti Y, Z fapte rele. dar asta inseamna ca Absolutul ar avea o capacitate de diferentiere care i-ar contrazice tocmai statutul de absolut! Si deci ce inseamna asta? Pai inseamna ca problema e cu noi oamenii.
Si Trika imparte oamenii in 3 categorii in functie de cat sunt de deschisii la actiunea gratiei:
la o extremitate este jiivanmukta: maxim
la cealalta este fiinta umana care se crede limitata, si care este insensibila la actiunea acesteia;
iar intre cele doua este aaruruksu sau mumuksu, cel care aspira la realizarea naturii reale.

deci gratia pe care o revarsa Fiinta Suprema nu releva de vreo cauza, ci de natura fundamentala a Acestuia, adica de Liberate.
IAr acest concept de gratie e important (mai ales daca aveti notiuni despre contextul indian) pentur ca exclude orice calificare/abilitare rituala: oricine se angajeaza intr-un efort continuu, are parte de gratia divina si poate ajunge la Eliberare.
De fapt Eliberarea asta e DEJA prezenta, dar trebuie sa devina manifesta (e normal sa fie asa ca doar suntem intr-un sistem non-dualist, adica nu exista diferenta intre fiinta limitata si Siva)

Acum , in contextul crestin lucrurile sunt muuuuuuult mai flou decat ne-ar placea.

Am retinut urmatoarele idei cam "décousues".. recunosc:

la origine, termenul prin care se desemneaza gratia este unul foarte material (gratie feminina, a face o favoare, a gratia (de la moarte)). Dumnezeu (in vechiul testament) se implica in mod politic in istorie (elibereaza pe evrei din Egipt etc). Gratia se traduce prin evenimente istorice ia forma eliberarii, a iertarii, a insanatosirii, a abundentei recoltelor etc.

apoi de aici lucrurile s-au mai subtilizat:)

pe de o parte biserica orientala care e axata mai mult pe mistica, vede in gratie modalitatea prin care Dumnezeul il face pe om sa participe la proiectul sau divin, sa beneficieze de proximitatea vietii in Dumnezeu.
gratia se manifesta prin Isus care aduce pe drumul drept umanitatea;
gratia originara: famptul ca Dumnezeu l-a creat pe om
prin gratie se ajunge la "divinizarea/deificarea omului" fara insa a intelege prin asta ca omul devine Dumnezeu. ( Va intrebati cum vine asta? si eu...)

Patristica latina (catolicismul) este mult mai axat pe ratiune si speculatie.
aici e vorba de instaurarea unei noi relatii juridice intre om si Dumnezeu.
Omul a pacatuit, este prizonier a-l pacatului original, si deci cauta salvarea. Numai Dumnezeu i-o poate da prin gratia Sa.
Aici intervine Sf Augustin care spune ca omul este absolut pasiv, nu poate face nimic ca sa capete gratia: este decizia lui Dumnezeu.
Altii spun ca da, asa e, dar omul mai trebuie sa si colaboreze, adica nu poate sa ramana cu gura cascata si sa astepte. (Pélage, Cassien)
Gratia precede absolut orice actiune umana.
pana la urma, catolicii spun ca Gratia este aici, insa e nevoie de actiunea omului ca sa devina operanta.
(Protestantistii spun ca nu, actiunea omului nu are nici o legatura cu decizia lui Dumnezeu de a o acorda sau nu. Dar ca asta nu inseamna nu trebuie sa infaptuiesti lucruir bune: daca ai parte de gratia divina trebuie sa te porti in consecinta adica sa faci fapte bune... )

Acuma impresia care mi-a lasat-o conferinta asta, si care nu reiese din ce am scris eu pentru ca am rezumat-o cat am putut de mult- e ca exista o mare mare complexitate. Si asta nu numai in ceea ce priveste gratia, dar si salvarea si mutle alte concepte. De fapt, oamenii nu prea stiu despre ce vorbesc. Sau ca sa ma exprim altfel, trebuie intotdeauna explicitat din ce curent ne inspiram cand facem anumite afirmatii. (de pilda, exista curente in interiorul catolicismului care sunt absolut contrare in ceea ce priveste doctrina gratiei divine).
Gratia in crestinism nu poate sa nu fie asociata salvarii. DAr cand a fost intrebat ce inseamna "salvarea" de fapt, a trebuit iar sa faca acest amendament si anume, ca trebuie sa ne replasam intr-un anumit context, nu poti scoate din burta un raspuns: crestinismul nu a ajuns la un raspun in legatura cu aceste lucruri!!!!!!!!!!!
De fapt, marturisea H. Bost, crestinismul nu a fost capabil sa aduca raspunsuri la intrebarile pe care le-a ridicat. Intotdeauna a ajuns la niste aporii pe care nu le-a putut depasi.
Insa a mai spus o chestie care mi s-a parut interesanta si pe care am auzit-o astazi pentru prima oara (legata de "pacatul originar" si "caderea"): faptul ca Adam si Eva au vrut sa manance din fructul oprit, din copacul cunoasterii binelui si raului, a fost tocmai pentru ca au vrut sa devina perfecti, sa renunte la starea umana care prin definitie este imperfecta. Ori "caderea" de fapt, nu e o cadere, ci obligatia de a accepta statutul uman.

Souvenirs

Cu multi ani in urma, datorita lui Indiana Jones si Templul Blestemat (fiecare cu reperele proprii:)) ), m-am apucat sa caut informatii despre Hinduism prin Encarta. Si tot clicaind pe diversele linkuri atasate numelor de zei, de concepte si mai stiu eu ce, am aterizat si peste un articol intitulat "Lamaism". Primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: "ce legatura sa aiba patrupedele alea din Anzi cu Hinduismul?":))))))) Am aruncat un ochi peste articol si am inteles repede ca nu era vorba de animale ci de numele dat de occidentali budismului tibetan. "Hm!" imi spun.

In partea stanga a articolului era o poza cu o manastire (pe atunci nu stiam, credeam ca e un soi de casa mai ciudata --- e chiar poza din dreapta), si deasupra ei se afla un mic fragment audio (vreo 15 secunde). Si cum una din placerile mele teribile din acea perioada (...never mind...) era sa ascult partile audio din Encarta (mai ales din alea cu sunete de pasari sau de diferite triburi : "ha-he-haaa, sha-la-la ha-he-haehaehae...") am dat "play". Si raman cu gura cascata la propriu. Acela a fost momentul care a declansat pasiunea mea pentru Tibet. Intotdeauna am fost foarte sensibila la sunete, iar pe vremea aceea mai faceam si muzica. Probabil ca de aia am fost atat de socata de ce auzeam. Erau niste sunete care ieseau pur si simplu din orice norma, orice mi-asi fi putut imagina.

Din acel moment toate lecturile mele s-au orientat spre India si Tibet (de fapt, cel mai corect spus e ca asta m-a facut sa incep sa citesc, ca pana in acel moment nu ma atrasese deloc aceasta activitate:) ).
Nu mi-ar fi trecut prin cap sa scriu despre chestia asta, numai ca mai inainte, in timp ce cutreieram youtube-ul, am descoperit un video (pe care habar n-am cum de am ajuns sa-l deschid: a priori nu ma atragea) al carui sunet mi-a adus in minte situatia asta.
Fie vorba-ntre noi, de atunci am auzit sunete si mai si decat acestea (ale unui saman, dar nu stiu de pe unde era), dar, recunoasteti si voi ca e tare impresionant!

A bonus video in a somewhat different area:)
oh, and this one as well. It's great!

Links

Asta e un post care intra la categoria "nu-mi vine sa cred ca nu m-am gandit mai devreme" (de fapt m-am gandit, dar mai demult:) ), si anume, n-am pus linkuri la forumuri! Sigur, pe forumuri gasesti oameni si informatiile de TOATE tipurile. Dar intotdeauna sunt foarte instructive intr-un fel sau altul.

iata cateva care-mi plac mult:

Language Learning Forum - pentru cei care iubesc limbile, aici se gasesc o droaie de informatii interesante, de linkuri despre aproape orice limba de pe pamantul asta:) Cred ca in ziua de astazi, cu Internetul la dispozitie (o gramada de resurse online si gratuite!), e mare pacat sa te limitezi la limba materna si eventual la o alta invatata pe bancile scolii. Lumea e mare!!

Buddhist Forum - imens! Contine o groaza de topic-uri care variaza de la diferitele scoli si orientari din budism pana la nutritie, yoga, si limbile in care a fost vehiculat budismul (sanskrita, tibetana, pali...). Trebuie insa sa va inscrieti (gratuit) ca sa puteti citi postingurile.

Yoga Forum - in franceza.

Yey!!!!!!!!!!!!!!

E online si gramatica lui Whitney!!!Don't you just love internet!

Amazing!

I only wish i could do this and THIS. :)

Absolut impresionant

NU e vorba de sanskrita sau alte lucruri pe care v-ati astepta sa le vedeti pe blogul asta, insa mi s-a parut filmuletul asta - Money as Debt , in trei parti- atat de instructiv, incat mi-am spus ca merita sa fie vazut de cat mai multa lume.

Alchimie Link

Am gasit un site cu o baza de date interesanta despre alchimie. Singurul material pe care-l stiu de acolo, si care e foarte fain, e extrasul din Dimineatza Magicienilor (Le Matin des Magiciens) de Jacques Bergier.

Interview

Un intervieu excelent cu Alexis Sanderson pe blogul lui Adrian!
A MUST see!!

L'art du Livre

Ieri, la cursul de "Transmissions des savoirs dans l'Asie de Sud et Sud-Est" am asistat la un exposé commun sustinut de Yves Porter si Eloïse Brac de la Perrière despre arhitectura si arta cartii (musulmana) in India din perioada sultanatelor (secolele 12-16) - e vorba de cultura indo-persana. Ori, se pare ca nu exista mai nici o lucrare de specialitate care sa se ocupe cu arta din acasta epoca. Nu stim mai nimic despre subiect.
Yves Porter este istoric al artei (a scris o groaza de carti) si ne-a aratat monumente vechi islamice amandonate care prezinta un foarte mare interes pentru ca contin elemente unice in peisajul indian (ne-a aratat tot felul de "OZN-uri"- expresia lui:) ). Ne-a dat exemple de locuri in India unde se gasesc genul asta de monumente (Bhadreshvar, Cambay, Champaneer), si nu intelegea cum de oamenii nu merg acolo sa le vada. E adevarat ca pozele sunt faine, si elementele pe care a ales sa ni le prezinte sunt magnifice, dar nu e de mirare totusi ca oamenii aleg sa vada Taj Mahalul si nu asta. Se referea probabil la specialisti ;p
E.B. de la Perrière a fost eleva sa, si indrumata de el s-a apucat sa studieze manuscrisele iluminate sa vada ce poate extrage de acolo. Ne-a povestit despre cartea sa care a fost publicata de curand -teza ei de doctorat careia i-a amputat o buna parte de elemente - in care analizeaza diferitele manuscrise la care a avut acces (foarte putine) din punct de vedere stilistic, codicologic, incercari de datare etc etc.
Bref, un exposé pasionant!
M-am convins inca o data de cat de fascinanta e lumea musulmana. Dar nu de asta am scris despre ei, ci pentru ca mi s-au parut nemaipomeniti nu numai ca specialisti ci si ca oameni. Ies din prototipul "universitarilor": frumosi, veseli, simpatici, pasionati si foarte competenti. Love it!:)

Alchemy

Un documentar interesant: Secrets of Alchemy de Jay Wiedner
in 6 parti.
Aici primul capitol din "Le Mystère des Cathédrales" de Fulcanelli.

Lucid dreaming

Am dat alaltaieri seara peste un document cu privire la visul lucid. Mi s-a parut foarte fain, asa ca am decis sa expun aici cateva idei despre el si cum se poate -pe semne- pune in practica.
Visul lucid este visul in care esti constient ca visezi. Sigur, asta ni s-a intamplat tuturor, dar poate deveni o adevarata arta odata ce stapanesti mecanismul, adica, odata ce poti decide sa ai un vis constient si sa profiti -in sensul bun al cuvantului - de ce iti poate oferi.
Unul din avantajele sale este ca poti face tot ce vrei:) Adica poti sa zbori, poti sa te intalnesti cu cine vrei, poti sa mergi unde vrei. Cu alte cuvine, vointa ta poate face sa apara orice. Totul face parte din propria constiinta evident, dar, admiteti si voi ca e mult mai la indemana sa levitezi in vis decat in realitate! Asta e una din posibilitati.
dar visul se poate folosi si pentru cunoasterea de sine. Se pare ca atunci cand esti constient in vis, stii intotdeauna de ce visezi ceea ce visezi:). Iar daca nu ti se pare evident de la inceput, atunci poti sa aflii. Tipa de la care m-am inspirat pentru ce scriu aici spunea ca odata s-a visat la scoala. si cum nu pricepea de ce viseaza chestia asta, le spune peronajelor ca stie ca e in vis si ca nu e real contextul, si cere sa apara "responsabilul" visului. Personajele vroiau sa mentina iluzia visului, dar odata ce au vazut ca nu aveau cu cine, au disparut. In locul lor a aparul altcineva care i-a spus, "eu sunt responsabilul, hai sa vorbim". Interpretarea tipei a fost ca a reusit sa intre direct in contact cu subconstientul, sa comunice cu el. Daca e chiar asa sau nu, habar n-am. (Karla, what's your take on this?) Mi se pare insa foarte interesant!

Acum, in ceea ce priveste partea practica, putem degaja patru etape.

1 Trebuie sa ajungi sa-ti aduci aminte ce ai visat. Se pare ca noi visam pana la 6 visulete intr-o noapte si ideea e sa ajungi sa ti le amintesti pe toate.
Cum faci?
ei bine, pui un creion si un caiet destinat acestul lucru la capul patului. Seara inainte de culcare proiectezi intentia de a-ti aduce aminte la trezire visele pe care le-ai avut. Apoi, cum te-ai trezit a doua zi, notezi tot ce-ti aduci aminte pe caiet. (i know, it sound very Jung-ian:) ). Continui asa seara de seara.

2 Idea din spatele celei de-a doua etape este sa adormi consitent:) Sigur, continuitatea constiintei nu se realizeaza in doi timpi si trei miscari. :)) Poate chiar deloc chiar si dupa o viata de practica. Nu conteaza. Tindem spre.
Dupa un timp de notat vise pe caiet (asta nu inseamna ca trebuie sa te opresti din notat), cand te pregatesti de culcare (e bine sa incepi intr-un moment in care esti foarte obosit), incerci sa ramai cu ochii intredeschisi (privesti tavanul) cat mai mult cu putinta. Incerci sa te "prinzi" adormind. Se pare ca cu cat impingi momentul caderii in ne-constiinta, cu atat ai mai multe sanse sa devi constient in vis.

3 aceasta etapa e cel mai greu de realizat. Nu e o etapa propriu-zisa in masura in care nu prea ai ce sa faci voluntar aici. ideea e ca dupa ceva lucru (care poate lua luni) cu ceea ce am descris la punctele 1 si 2, se va intampla din ce in ce mai des sa-ti dai seama in somn ca dormi. La inceput asta va face ca te vei trezi imediat. Dar odata ce "realizarea" se va face din ce in ce mai eliberata de tresariri sau entuziasme sau mai stiu eu, vei reusi sa ramai in starea de vis, iar de acolo sa faci tot ce vrei.

4 Odata devenit foarte familiarizat cu visul constient si posibilitatile lui, poti face in asa fel incat sa-ti propui sa ai un vis constient, sau si mai interesant, sa visezi ceea ce vrei tu. Adica creezi propriul scenariu in loc sa intri direct intr-o piesa gata facuta. Trebuie doar sa "joci" visul inainte sa adormi.

Nota bene: a nu se confunda cu calatoria astrala.

Nu am aflat inca (nu am avut timp sa caut) daca pot exista ceva pericole, sau cum e cu eventualele probleme de etica in toata povestea.